Am revenit în casa unuia dintre cei mai de seamă vânători din urbea noastră pentru a ne împărtași un scurt episod vânătoresc din trecutul îndepărtat al Codlei. Pentru cei care nu l-au cunoscut încă, domnul Cîrstea Gheorghe, împlinește anul acesta 85 de ani și a trait de-a lungul vremii multe episoade de vânătoare prin pădurile din jurul Codlei.
Ursul, gara și vânătorii
Cu aproximativ 40 de ani în urmă, în vara lui 1973, vânătorii care făceau parte din grupa orașului Codlea au fost solicitați prin intermediul maistrului forestier Savu Victor, responsabilul grupei de vanători din comuna Dumbrăvița, grupă cu care codlenii au avut întotdeauna o bună înțelegere, să dea o mână de ajutor cu flintele acestorapentru a scăpa locuitorii comunei de un urs furnicar, devenit din munument al naturii ocrotit de lege, un urs răpitor și mai ales carnivor.
,,Ursul în cauză avea domiciliul flotant în imediata apropiere a pădurii de lângă comuna Dumbrăvița, denumită Dealul Frumos. Fără nici un act de identitate, ursul umbla seară de seară pe străzile comunei și incerca să dea lovituri la vitele oamenilor. Atât de des venea ursul în comună, încât cetățenilor începuse să le fie frică să mai umble seara pe străzi. Pentru a scăpa de frica ursului răpitor, conducerea grupei de vânători din această comună a cerut aprobarea Asociației Județene a Vânătorilor, care conform legii în vigoare a dispus împușcarea ursului.”, povesteste nea Gheorghe Cirstea.
,,La conducerea grupei de vânători din Codlea se afla regretatul vânător Țirea Ioan (Nelu). Împreună cu el ne-am ținut promisiunea și o parte dintre vânătorii codleni au plecat să îi întâlnească pe vânătorii din comuna Dumbrăvița, ca apoi, împreună, să organizăm lichidarea ursului periculos. Cei doi responsabili de grupă, foarte pricepuți în ale vânătorii, au stabilit ca în fiecare stand (țiitoare) să stea câte doi vânători. Ursul urma să vină din pădure peste linia ferată, în imediata apropiere a gării, după cum s-a și întâmplat. La scurt timp după plecarea trenului de călători din gara comunei, care era așteptat, însă nu a mai apucat să își continue drumul pe calea ferată, când din pușca de calibru 16 a vânătorului codlean Cârstea Moise (Titi) s-a auzit detunătura și lovitura de grație, urmată de alte împușcături ale prietenului său de stand, Pușcaș Iosif din comuna Dumbrăvița.
Bucuria locuitorilor a fost imensă. Aceștia veneau să ne felicite în număr mare ieșiți pe străzi, parca am fi fost echipa națională de fotbal. Noi, vânătorii, eram împăcați sufletește și pe deplin satisfăcuți de această reușită.”
Ca vânător cu experiență îndelungată, ulterior responsabil de grupă, acesta ne mărturisește că principala caracteristică a unui bun vânător este curajul, disciplina, cunoașterea regulilor și nu în ultimul rând dragostea pentru faună și natură. Își amintește cu drag de iernile grele în care alerga împreună cu echipa de vânători pentru a hrăni animalele din pădure și de peripețiile care… Vom reveni cu un alt episod.
Citește și ,,Din amintirile unui vânător codlean”
