Imaginea de mai jos am surprins-o în după-amiaza zilei de 19 mai, în timp ce treceam prin fața casei parohiale a Bisericii Evanghelice. Preotul Andreas Hartig împreună cu președintele FDGR filiala Codlea, Paul Iacob și alte două persoane înfrumusețau spațiul public aferent intrării în curtea casei. Un preot, un lider, simpli oameni cu sapa-n mână când cea mai bună dovadă este puterea exemplului.
Exemplele de acest gen devin tot mai rare în orașul în care respir ca pe o promisiune fiecare gură de oxigen. Hârtie aruncată pe jos, mucuri de țigară, înjurături și indolență. În general, oamenii s-au obișnuit ca cineva să facă totul pentru ei. Dacă nu administrația, serviciul de gospodărire, pe principiul ,,plătesc taxe și impozite să se facă,, – însă o comunitate în care oamenii își respectă statutul lozinci de de genul ,,Ce face orașul pentru mine,, nu ar trebui să existe decât retoric: ,,Ce fac eu pentru acest oraș?,, Cu siguranță răspunsul nu se rezumă doar la plata taxelor. … Cei mai fericiți nu fac nimic. Și spun fericiți pentru că foarte mulți fac rău orașului pe care ar trebui să îl păstreze curat.
Îmi amintesc cu plăcere momentele din copilărie în care la venirea primăverii toți sașii de pe strada Măgurii ieșeau la porți și curățau pomii, greblau zona verde, curățau șanțul și dădeau cu var. Câți dintre noi mai știm?
Dupa cum bine ati punctat, ” Un preot, un lider, simpli oameni cu sapa-n mână…” oamenii trebuie organizati, si puterea exemplului trebuie sa vina de la liderii care ne pastoresc, m-am saturat sa aud ca lucrurile trebuie sa vina de jos in sus, cand cei de sus se gandesc doar la binele lor personal, iar asta s-a dovedit in atatia ani post comunisti, daca se doreste o revitalizare a societatii in care ne miscam trebuie sa apara oameni care pot intr-adevar sa faca diferenta si care sunt dispusi sa faca ceva, nu doar simpli comentatori ai unor evenimente sau stari de fapt
Comments are closed.