Bună ziua! În cele din urmă mi-am luat inima în dinți și m-am hotărât să scriu și eu câteva rânduri din experiența trăită în unul din ” centrele roșii ” ale planetei. Sunt din Codlea, dar de ceva vreme traiesc în Spania, apelez la voi și vă rog să învățați din greșelile altora. După cum v-am spus mai sus de ceva vreme traiesc în Spania, țara care în ultimele luni este foarte grav afectată de noul virus. Urmăresc canalele de știri din România și parcă urmăresc în retrospectiva știrilor de la canalele de televiziune din Spania.
La fel ca și aici se dau asigurări (iresponsabile ) că totul este sub control și nu este nimic grav, totul este bine, lapte și miere, avem un sistem sanitar în care s-au investit mulți bani și poate face față provocării invizibile. Deci totul, lapte și miere, băutura și manele, mai pe înțelesul tuturor. Este ceva ce mie îmi sună a deja-vu, flash back, sau pe românește ceva ce am mai trait.Ceva ce am trăit în urmă cu trei săptămâni, nici mai mult nici mai putin.
Aceleași asigurări le-am primit si noi din partea autorităților a tot stiutoare si investitoare.
Asigurările pe zi ce trecea se transformau în sfaturi (bineinteles in care clasa politică nu isi asuma niciun risc doar sfatuiesc)din sfaturi in interdicții (* la inceput minore) iar din interdicții s-a trecut la interdicții acoperite de lege si amenințări, toate astea din cauza( si nu datorita)unor incompetenți care nu au știut să învețe din greșelile altora.
Incompetenți care nu au știut să dea dovadă de lideri , care nu au știut să gestioneze o situație care putea fi evitată.Asa ca in decurs de 2 săptămâni de bajbaiala in plina lumina, de la lapte si miere, băutura si manele am trecut la izolare , foarte multa disperare si cu gusturi foarte amare.
Mai exact toată viața cotidiană, tot ce era banal a dispărut dintr-o data. După o saptamana de lipsa de banal in viata noastra totul se transformă în rabie la inceput , urmată de suferință, de resemnare iar in cele din urmă in acceptare. Mai exact de la nu se intampla nimic, no pasa nada in spaniola, am trecut la situația de criza, stam in casă de o saptamana , nu pot iesi două persoane pe strada , uzul obligatoriu al măștilor si manusilor.Tot ce era normal , cotidian într-o seară, sau noaptea ca hotii, s-a transformat în delict, mersul la cumpărături s-a transformat ca un minidelict, ce poate fi pedepsit in functie de militianul care îl întâlnești pe strada. Si asa de o saptamana încoace stam in casă, iesim afara doar in caz de strictă necesitate si asta ch frica in san sa nu fi amendat cumva de organul competent.
Dar adevarata dramă nu e aici , adevarata dramă este in spitale , unde cadrele medicale din lipsa materialelor de protecție și suprasolicitarea sistemului medical cad in vraja virusului invizibil,sunt spitale unde 60 la sută din cadrele medicale sunt infectate,Nu mai sunt locuri la terapie intensivă și sunt nevoiți să facă trierea , în funcție de vârstă și istorialul medical a fiecărui pacient , care merita premiiul cel mare, un pat la reanimare.
Cine ar fi crezut ca un loc la reanimare face mai mult decât orice pe lumea asta.
IN Madrid și Catalunia sistemul sanitar este colapsat s-a ajuns saturație și toate asta din cauza incompetentilor din clasa politică nu conteaza culoarea , rosie , galbenă, albastră,toti o apa si-un pământ.Nu au găsit metoda cea mai simpla ( din punct de vedere al specialiștilor) carantina.
Plăteau probabil un pret mult prea mare din punct de vedere personal ( ma refer pe plan politic) daca ieșeau cu masuri drastice dar adecvate la momentul potrivit,( poate ca pt Romania nu e prea târziu). FRATILOR daca politicianului nu ii pasa faceti voi miscarea , anticipativa clasei politice si nu ieșiți, dovediți că suntem înaintea lor, și sa le dam un sut in coaie.
Am sa închei prin a va ruga sa iesiti in spatiile aglomerate cat mai putin posibil, sa respectați oamenii din jurul vostru Si pe voi înșivă in primul rand.
Diferența dintre a fi bine si a fi ca noi e mica, e un pas , pasul care desparte casăa ta de restul lumii,nu face pasul asta si va fi bine.Am sa folosesc un citat celebru”UN PAS MIC PT TINE ,UN PAS MARE PT OMANIRE”,alegerea este a ta , astronaut sau izolat.
STAȚI ACASĂ!!!!
Melencu Remus
