Pe 20 decembrie, în ziua de Sfântul Ignat se taie porcul pe care-l mâncăm de Crăciun. E drept, nu la oraş, ci acolo unde se mai respectă tradiţia, adică la sat. Şi tot acolo, multe obiceiuri, transmise din generaţie în generaţie, sunt respectate cu sfinţenie pe 20 decembrie, numită şi ziua de Ignat.
Se spune că în noaptea de Ignat, porcii visează dacă vor fi sau nu tăiaţi. Dacă visează un cuţit, e un semn că vor fi sacrificaţi. Carnea porcului este destinată în principal preparării produselor ce urmează a se consuma pe tot parcursul perioadei dintre Crăciun şi Bobotează notează libertatea.ro
CE SE FACE ÎN ZIUA DE IGNAT
Tăierea porcului Tăierea porcului este singura activitate permisă în ziua de Ignat. Este interzisă prestarea altor munci: spălatul, cusutul sau măturatul casei. Conform obiceiului, sacrificarea porcului nu poate fi începută înainte de ivirea zorilor şi nici nu poate depăşi apusul soarelui. Tăierea trebuie să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina poate ţine la distanţă, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice.
În credinţa vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la Solstiţiul de iarnă. Mai mult, locul ales pentru tăierea porcului era supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat şi stropit cu apă sfinţită, pentru a îndepărta duhurile necurate.
