În fiecare an pe 21 mai, atât biserica ortodoxă, cât și cea romano-catolică, îi sărbătoresc pe Sfintii Împărați Constantin și Elena, cei „întocmai cu apostolii”. Trecutele lor vieți sunt considerate adevărate modele de urmat, Constantin rămânând în istorie ca împăratul roman care a acordat adevărata libertate creștinismului.
În anul 312, în ajunul bătăliei din 28 octombrie în care s-a confruntat cu Maxentiu la Pons Milvius (Podul Vulturului), Constantin a văzut pe cer, ziua, deasupra soarelui, o cruce luminoasă. Pe aceasta scria „in hoc signo vinces” (prin acest semn vei învinge).
Iar în noaptea dinaintea luptei, împăratului i s-a aratat în vis chiar Iisus Hristos, care i-a cerut să pună Sfânta Cruce pe steagurile armatei sale ca semn protector. A doua zi, minunea s-a produs: armata lui Constantin, de doar 20.000 de soldați, a învins mult mai numeroasa oștire a lui Maxentiu, care număra 150.000 de luptători. Considerând reușita acestei victorii drept un ajutor de la Dumnezeu, împaratul i-a marturisit lui Eusebiu, sub jurământ, că semnele care i s-au arătat l-au făcut să treaca de partea creștinilor.
La scurt timp, în ianuarie 313, Constantin cel Mare da Edictul de la Milano, prin care creștinismul devine „religio licita” (adica, religie permisă), sfătuindu-i pe romani să adopte această credință. Totusi, Constantin nu a declarat creștinismul religie de stat, acest lucru făcându-l, mai tarziu, în anul 380, împaratul Teodosie cel Mare.
Prin Edictul de la Milano, Constantin devine un adevarat protector al crestinismului, toate deciziile sale politice demonstrand acest lucru. Astfel, sub conducerea sa au fost adoptate mai multe masuri in favoarea Bisericii, preotilor le-au fost acordate subventii si au fost scutiti de anumite obligatii municipale.
Spiritul crestin a influentat si sistemul legislativ: s-a renuntat la pedepsele mult prea aspre, viata celor din inchisori s-a imbunatatit, eliberarea sclavilor a fost simplificata (dandu-li-se dreptul epis
copilor si preotilor de a-i putea declara liberi in biserici). Legea a fost modificata in scopul de a ii proteja pe saraci, pe orfani si pe vaduve. De asemenea, tot imparatul Constantin a fost cel care a generalizat in intreg Imperiul Roman, in anul 321, considerarea duminicii drept zi de odihna. Astfel, aceasta a devenit o sarbatoare saptamanala, in care pana si soldatii asistau la slujbe.
Cu aceeasi credinta in Dumnezeu ca a fiului ei, Elena, mama lui Constantin, merge la Ierusalim, in fruntea unei sfinte solii, pentru a cauta crucea pe care a fost rastignit Iisus Hristos si pentru a descoperi locul in care Mantuitorul a fost ingropat. Si nu a abandonat cautarile pana cand, la 14 septembrie 326, nu a adus Sfanta Cruce in fata credinciosilor din imperiu. Iar descoperirea locului in care Iisus a fost ingropat a fost cinstita prin ridicarea Bisericii Mormantul lui Iisus (in anul 330), chiar acolo unde existase cavoul familiei lui Iosif de Aritmathia. De asemenea, Sfanta Elena si-a sustinut fiul in toate realizarile sale, una dintre cele mai mari fiind ctitorirea unei noi capitale a imperiului: Constantinopolul (orasul lui Constantin). Inaugurat in anul 330, pe locurile fostului Bizant (si ale actualului oras turc Istanbul), Constantinopolul devine capitala crestina a imperiului, cu multe biserici si foarte pitoresc.
De aceea, la vremea respectiva, a fost numit „Roma cea noua”, stralucind mai puternic decat Roma antica.
Domnia primului imparat crestin al Imperiului Roman a durat peste 30 de ani (306 – 337), fiind o mare binecuvantare pentru Biserica – a fost momentul in care acesteia i s-a dat libertate, dupa o lunga perioada de interdictie si persecutii. Constantin cel Mare a murit la 22 mai 337, in Duminica Rusaliilor, si a fost inmormantat in Biserica Sfintii Apostoli, una dintre multele asezaminte religioase construite chiar sub conducerea sa.
Peste 1.800.000 de români au aceste nume si petrec in aceasta zi, fapt pentru care si noi le uram un calduros La Multi Ani si petrecere frumoasa !
