Pe urmele educației sau ”Rețeta succesului”

0
831 vizualizari
views

Călătorind zilele trecute pe urmele educaţiei, care a uimit lumea începând cu anii 2000 şi anume cea din Finlanda, am descoperit ce stă la baza succesului din domeniul educaţiei.

Mă consider deosebit de norocoasă pentru ocazia pe care am avut-o prin participarea la proiectul Erasmus + 2017/2019 cu tema “Ambassadors for peace”.

Tema propusă pentru mobilitatea din Finlanda a reprezentat realizarea de planuri pe termen lung în a face şcoala un mediu mai bun. S-au desfășurat activităţi legate de bullying şi cum putem trăi într-o lume mai bună. În plus, o activitate mult apreciată de cadrele didactice invitate a fost prezentarea sistemului de educaţie finlandez, model pentru întreg învățământul european. Astfel, dacă elevii au parte de o educație corespunzătoare, ei vor avea o înţelegere mai bună şi vor evita conflictele.

Cine nu doreşte să aibă succes? Evident, toţi ţintim spre acel ceva care să ne aducă bucuria supremă…succesul.

Deși unii nu îl vom cunoaşte niciodată conform definiției sau prezentării sale în romane, filme, mass-media etc., majoritatea dintre noi suntem mult mai aproape de el, decât ne-am închipui.

Am aflat şi eu de curând, învățând o lecţie de viaţă, care este această reţetă şi am fost surprinsă de simplitatea ei. Știu, pare de necrezut, dar chiar este la îndemâna oricui.

Am pornit la drum cu câteva presupuneri, idei, informaţii, dar ceea ce am găsit acolo a întrecut orice așteptare. Cuvintele pot exprima doar o parte a ceea ce am experimentat în cele câteva zile petrecute într-o mică zonă rurală din Finlanda, în luna mai 2018.

Primul lucru, pe lângă școala extraordinar de bine dotată, care mi-a atrasa atenția, a fost o inimioară pe care scria „Îți mulțumesc pentru că ești tu însuți!“ Acest lucru l-am simțit în toată şcoală și oriunde am mers. Puteam fi eu însămi, fără să simt că spun sau fac ceva greșit, că arăt aiurea, că gândesc greșit. În scurtul timp avut la dispoziţie am învățat să îmi văd valoarea şi să îmi schimb perspectiva, să devin din victimă, „eroină“. Da, așa ne-au numit colegii finlandezi „eroi”. Ei nu cunosc stresul la şcoală, deoarece atât elevii, cât și profesorii se duc cu drag. Văzându-le dotările nu este de mirare.

Vizita noastră a reprezentat pentru profesorii din Finlanda de asemenea un prilej de bucurie. Au realizat, cât sunt de norocoşi şi că trebuie să aprecieze mai mult, ceea ce au.

Educația este la loc de cinste în țara “celor o mie de lacuri“. De fapt nu are o mie, ci 188.000 lacuri, conform prezentării pe care ne-au făcut-o.

Făcând o vizită la fabrica de yachturi, care cu siguranţă nu întâmplător este cel mai puternic constructor de yachturi din lume, am aflat de la manager faptul că reţeta succesului firmei îl reprezintă calitatea, iar angajaților li se cere să fie ei înșiși. Fiecare este bun la ceva, are o pasiune, iar ei sunt încurajați să îndrăznească şi să aibă încredere în sine.

Iată, că regăsisem în realitate, ceea ce simțeam de mult timp: pentru a avea succes, trebuie să fim profesioniști, să ne dorim un lucru, să luptăm pentru el.

Am aflat că acesta este un popor, care nu se dă niciodată bătut, care luptă, care ia atitudine, care caută soluții și nu vinovaţi.

Mi-a plăcut la nebunie atitudinea şi stilul lor de viață. Reprezentativ mi s-a părut răspunsul doamnei director la întrebarea, ce fac copiii de grădiniţă, dacă plouă, este vreme urâtă (Ni se spusese că aceşti copilaşi sunt mereu afară, mai puțin când dorm.): „Nu există vreme rea, ci doar îmbrăcăminte nepotrivită!

Civilizația, buna creştere se observă, oriunde ai privi. M-a uimit curăţenia din pădure. Pentru ei viaţa sănătoasă înseamnă familia, prietenii, hobby-urile, animalele de companie, să asculţi muzică, să fii în natură şi implicit să o ocrotești, să practici sportul şi nu în ultimul rând să te relaxezi.

Scopul şcolii şi al vieţii în Finlanda este starea de bine. Ceea ce fac, trebuie să producă bucurie. Anul acesta a fost introdus în curriculum-ul şcolar pentru prima dată termenul de „joy“ (bucurie).

Un lucru neaşteptat pe care l-am constatat a fost simplitatea lor: în îmbrăcăminte, în mâncare, dar mai ales în atitudine. Nu deosebeşti şeful de subaltern. Se adresează unii altora cu prenumele, indiferent de funcţia ocupată. Acolo sloganul „toţi au aceleași drepturi“, chiar aceasta înseamnă.

Fiecare ţară are regulile ei. Nimeni nu le iubeşte, nici finlandezii, dar aceasta nu îi împiedică să le respecte cu sfințenie. Există respect pentru tot ceea ce îi înconjoară: oameni, lucruri, natură. Acolo totul are valoare, nimic nu este neînsemnat.

Poate că nu am descoperit decât o mică parte, cu siguranță nu totul este roz, dar ceea ce am văzut mi-a plăcut şi cred că poate fi aplicat şi la noi. Nicăieri nu este perfect, dar putem îmbunătăți permanent câte ceva, important este să înțelegem că această schimbare trebuie să plece de la fiecare dintre noi. Cunoscându-ne şi respectându-ne pe noi înşine, putem să respectăm pe alții. Iar cunoscând şi respectând pe alții, ne respectăm de fapt pe noi înşine.

A fi profesor în Finlanda este o onoare, deoarece statutul profesorului este unul înalt. Astfel, elevii, dar şi părinții îi respectă pe profesori şi îi susţin. Se colaborează foarte mult, educaţia se face în parteneriat cu: părinţii, comunitatea şi firmele private. Toţi fac multă muncă de voluntariat. Muncesc pentru că doresc, pentru că le place să colaboreze şi să contribuie fiecare la îmbunătăţirea şi protejarea mediului în care trăiesc. Educaţia este o responsabilitate comună, dar susţinută şi de toate instituţiile statului. Sistemul de învățământ este orientat către responsabilizarea elevilor (au numeroase ateliere pentru diverse activități practice, unde elevii aplică tot, ceea ce învaţă). Profesorul are rolul de îndrumător.

Scopul şcolii îl reprezintă maximizarea potenţialului fiecărui copil, care este unic. Se urmăresc: bucuria învățării (apare în curriculum), mediul în care învață, încurajarea, dezvoltarea gândirii critice, a încrederii în sine, responsabilizarea, stimularea curiozității, a corectitudinii precum și promovarea autoevaluării.

Munca în echipă este altă cheie a succesului. Acolo am văzut roadele, am văzut că se poate, în combinaţie cu punctualitatea, o bună organizare, comunicare, creativitate. Invidia, răutatea nu au loc în echipă.

Ingredientul de bază îl reprezintă însă încrederea. Toţi au încredere unii în alții, fiecare ştie că celălalt îşi face treaba, cum ştie el mai bine. Și chiar şi-o face, fără amenințări, teamă şi stres.

În teorie le ştim şi noi pe toate, este o chestiune de timp, până le vom pune în aplicare cu adevărat. Cu siguranță, şi la noi s-au făcut primii paşi în acest sens, dar încă ne aflăm sub influențele din trecut, de care nu prea vrem să scăpăm. Personal, nu înţeleg, de ce lumea priveşte şi nu vede, de ce ascultă şi nu aude, de ce îi este mereu frică, de ce nu doreşte să îi fie mai bine.

Îmi închei aceste gânduri cu speranța că tot mai mulți dintre noi vom începe să auzim, să vedem, să înţelegem faptul că şi la noi se poate, că şi noi suntem capabili, că avem şi noi drepturi şi că reţeta succesului este simplă. Schimbarea ţine şi de propria noastră persoană, la început cu pași mici, dar semeți, iar apoi cu fruntea sus, așa cum merităm.

Ioana Orban, prof. limba germană – Liceul Teoretic „Ioan Pascu“ Codlea

Agentie Web | Creare Site Web | Mentenanta Web | Optimizare SEO | Design Grafic

LĂSAȚI UN MESAJ