“Jurnalismul nu va fi niciodata silentios: aceasta este cea mai mare virtute dar si cea mai mare slabiciune a jurnalismului”- Henry Anatole Grunwald.
Incercam sa decodificam mitul ziaristului implinit, al celui care isi constientizeaza rolul intr-o realitate romaneasca si care te face sa crezi ca are o meserie atat de grea si provocatoare astfel incat ravnesti sa o ai si tu.
Rolul unui ziarist este extrem de controversat si dificil, el fiind un mediator intre 2 parti, el incercand sa prezinte evenimentele cu acuratete si dorinta de a umple zilnic paginile unei publicatii. Unii considera ca nu este nevoie de mult talent sau de multa pregatire de specialitate pentru a deveni un jurnalist bun.
Am auzit afirmatii gen:“oricine are ochi, maini, un pix si o agenda poate fi reporter”.
Ei bine, un bun ziarist are cu siguranta nevoie de mult mai mult: de insusiri si competente ( le putem numi si “fler” sau “instinct gazetaresc”)prin care sa poata sa capteze tot ce e mai important, mai relevant ca si informatie. Nu trebuie pierduta obiectivitatea si o relatare onesta. Omul de presa trebuie sa “miroasa”subiectele atragatoare si sa le publice cu interes si precizie.
Dar ce este un ziarist?
Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, reporterul este un: “ ziarist insarcinat sa culeaga si sa transmita de pe teren stiri si informatii”.
Intr-adevar, nu redactarea informatiilor, ci culegerea lor este principala sarcina a reporterului.
As spune ca este cel care se arunca in fiecare zi in apele murdare ale unei realitati romanesti, care este impins si apostrofat la manifestatiile de strada, care sprijina poarta unei institutii pana noaptea tarziu ca sa obtina o declaratie de la un director fioros tare ca a fost prins cu nereguli sau pierderi ale companiei sale… de atitudinea politicienilor nu mai spunem deocamdata nimic!
Ziaristul este cel care bantuie orasul pe canicula, care merge si scrie despre un subiect “fierbinte” desi isi suna sefii in prealabil in acea zi si spune:”Stau numa`2 ore. A murit frate-miu”.
Si uite asa omul de presa asteapta cu un covrig in mana orice persoana importanta, pe acel Cineva care vine si le zice ce si cum despre viata, despre lume, despre globul pamantesc.
Trebuie sa ai un chef nebun si o patima uriasa sa crezi ca poti sa ravnesti la o astfel de meserie, sa stii ca trebuie sa culegi informatii pentru a defini si completa realitatea.
Desi se intampla de multe ori sa pornesti dimineata cu matele ghioraind spre statia de tramvai, bucuros ca, dupa ce salariul ti-a intarziat si sefii ti-au ciopartit ultimele 3 materiale asa cum au crezut ei mai bine, ai o stire bomba in aceasta zi. Reporterul este expus pericolelor, dar secretul este urmatorul: el este dependent de aceasta profesie, de a fi in miezul relatarii, de a stii tot, este un aventurier. Rolul presei intr-o societate nu a disparut, fiecare ziarist fiind dator sa excercite dreptul la libera exprimare in virtutea dreptului publicului de a fi informat.
Chemarea jurnalistului (care nu culege stirea de la televizor) este să-i apere pe oameni potrivit cu adevărul, să le comunice adevărul şi să-i protejeze astfel de minciunile şi nelegiuirile la care sunt expuşi. Orice ziarist trebuie să se întrebe cum le slujeşte oamenilor prin ceea ce scrie şi publică. Le face acesta un bine sau rău oamenilor carora li se adreseaza?
