Şi în fond, ce este o minciună? Adevărul mascat…” – Lord Byron
Încă din copilărie începem să denaturăm adevărul, de îndată ce înţelegem că astfel putem manipula părinţii, profesorii, colegii, prietenii. Atunci când spunem o minciună şi dorim să-i înşelăm pe cei din jur se activează anumite zone ale creierului, minciuna fiind considerată un mecanism necesar supravieţuirii.
Încă de la trei ani un copil învaţă să-şi ascundă nemulţumirea în faţa unui cadou care nu-i face plăcere, mulţumind pentru el politicos, după cum a fost învăţat de familia sa.
Toată lumea minte banal: ,,Ce bine arăţi azi!”. La testările psihologice eşti întrebat: ,,Ai minţit vreodată?” Iar dacă răspunsul tău este NU, psihologul conclude imediat că minţi mereu. Succesul la un interviu pentru obţinerea unei slujbe visate poate fi asigurat de o serie de minciuni.
Uneori oamenii mint chiar şi în situaţii în care adevărul le-ar fi mult mai folositor. Asta pentru că s-au obişnuit atât de mult să toarne minciuni încât acest comportament repetat le-a adus modificări de personalitate, semn de imaturitate emoţională, care poate duce până la o tulburare gravă cunoscută sub numele de ,,pseudologie fantastică” (mitomanie), stare în care până şi cel care fabulează crede ceea ce povesteşte.
Minţind pe ceilalţi, cel care inventează de fapt se minte pe sine.
Toţi minţim mai mult sau mai puţin, dar maniera în care o facem este caracteristică personalităţii fiecăruia.
Se poate minţi în scopul binelui, pentru a fi acceptat, pentru a avea succes, pentru a obţine avantaje, pentru a evita critici şi controale, pentru a scăpa de eventuale necazuri. Uneori viaţa ta depinde de o minciună. Există minciuni altruiste (care sunt pentru cei dragi) sau egoiste (care fac rău).
Lucian Blaga spunea că ,,minciuna este vacanţa adevărului”.
Psihologii consideră o dovadă de maturitate capacitatea de a ţine un secret, chiar dacă acest fapt presupune a minţi.
,,Abilitatea fiinţelor umane de a descoperi minciunile este de numai 53 la sută.”, susţine cercetătorul californian Paul Ekman.
O minciună, pentru a fi şi a rămane credibilă, trebuie să fie susţinută de alte şapte minciuni. Efortul şi energia puse în slujba minciunii pot fi mult mai devastatoare decât recunoaşterea adevărului.
,,Oamenii nu trăiesc numai din adevăruri ”, spune Mario Vargas Llosa – ,,ei au nevoie şi de minciuni: de cele pe care le inventează de bună voie, nu care le sunt impuse, de cele care se prezintă aşa cum sunt, nu deghizate. Ficţiunea le îmbogăţeşte existenţa, o completează şi, un timp îi salvează de condiţia lor tragică, omenească: aceea de a visa mereu mai mult decât ceea ce pot realiza cu adevărat”.
Surse: ro.wikipedia.org, http://www.intelepciune.ro, www.damaideparte.ro
