Învată σαύρα?

5
3.761 vizualizari
views

În urmă cu câtiva ani, am participat la un training organizat de o echipă de francezi. Oamenii au încercat să ne explice si, mai ales, să ne demonstreze ce înseamnă să lucrezi în echipă. Au folosit tot arsenalul psihologiei si pedagogiei moderne, cu tot felul de jocuri de rol, de dezbateri, analize… Totul a durat câteva zile. La sfârsit, am fost întrebati cum a fost, ce am învătat…  Ei bine, oamenii, obisnuiti să stea cu pixul si cu agenda în mână si să scrie orice cuvinte emite cel de la catedră, si-au privit agendele goale si nu stiau ce să răspundă. Până la urmă, unul mai slobod la gură a spus-o: “Păi, nu am învătat nimic!” Francezii au plecat foarte frustrati.

Avea dreptate, bietul om. În România, e extrem de greu să lucrăm în echipă. Noi nu avem răbdare să ne analizăm conflictele, nu suntem dispusi să discutăm, să dezbatem. De aceea, nici nu trecem peste inevitabilele conflicte dintre noi. Le tinem în noi si le lăsăm să mocnească, să colcăie. Nu avem initiative constructive, dar suntem foarte imaginativi atunci când vrem să facem rău. Mintim, înselăm, trădăm… E atât de greu să revedem omul din celălalt, iar când îl agătăm de un colt de omenie si credem că l-am câstigat, el se zbate sopârleste si se strecoară până dincolo de valori.

Si, dacă asa suntem noi, or fi si alti oameni? Eu spun că da. Pe unii îi stiu prea bine si sunt recunoscător că i-am întâlnit. Cred că si voi cunoasteti astfel de oameni. Să ne apropiem de ei si să construim echipa în jurul lor! Poate că si sopârleii se vor aciua pe lângă ei si se vor stăpâni să verse otrava asupra celorlalti. Dă, Doamne! Avem nevoie de echipă si e loc pentru fiecare.

Agentie Web | Creare Site Web | Mentenanta Web | Optimizare SEO | Design Grafic

5 COMENTARII

  1. […] Învată σαύρα? Thu Jan 06, 2011 23:33 pm În urmă cu câtiva ani, am participat la un training organizat de o echipă de francezi. Oamenii au încercat să ne explice si, mai ales, să ne demonstreze ce înseamnă să lucrezi în echipă. Au folosit tot arsenalul psihologiei si pedagogiei moderne, cu tot felul de jocuri de rol, de dezbateri, analize… Totul a durat […] […]

  2. Şopârlele, în greacă sau romană, se intâlnesc la tot pasul…. Se strecoară pe lângă noi, ne invadează viaţa. Dar, haideţi să recunoaştem, de multe ori adoptăm şi noi “şopârleala”, pentru că este greu să nu te “adaptezi” într-o oarecare măsură mediului….. Cel puţin eu, la o analiză atentă, trebuie să recunosc că m-am complăcut de unele ori. Dar încerc să mă tratez, să mă opun acestei tendinţe umane izvorâte atât din lăuntrul meu, cât şi din societatea şi meleagurile în care mă zbat şi mă încăpăţânez să trăiesc…. Şi cea mai mare atenţie (vreau să) o dau pericolului ca din neomenia mea trecătoare, de moment, să nu ajut la transformarea vreunui alt om în şopârlă….

    Aveţi dreptate, în România nu suntem învăţaţi să lucrăm în echipă. “Brainstormingul” este o necunoscută. Nu doar ideea mea poate avea valoare sau poate fi bună! Din o mie de idei sigur se găseşte una mai bună decât alta sau se poate concepe o concluzie cât mai bună! Dezbaterea, este altă necunoscută, care prin lipsa ei ne costă enorm de scump.

    Personal, mă bucur că am putut să învăţ într-un sistem educaţional german, să experimentez foarte mult felul de a lucra, gândi, trăi, a fi a celor din vestul continentului.

    Cred cu tărie, ca şi dumneavoastră conform părerii din încheierea articolului care m-a pus serios pe gânduri, că încă mai există oameni, valori. Şi chiar dacă suntem poate pervertiţi sau poate infectaţi în anumite perioade sau etape ale vieţii, există acel dram de ceva numit umanitate în fiecare dintre noi. Mi-ar plăcea să îl descopăr însă mult mai des, atât în mine, cât şi în alţii din jurul meu sau de pe aiurea….

  3. Sopârleala… Da, asa e. Ni se întâmplă, dar trebuie să stim că în momentul acela suntem reptile veninoase si să ne scârbim de noi însine, cu o silă tămăduitoare. O fi pierit simtul penibilului? Eu cred că nu. Am probe. 🙂

  4. Părintele Bastovoi spunea că, atunci când nu vrem să ajutăm pe cineva, e bine să fim sinceri cu noi însine si, în loc să ne găsim diverse justificări, să lăsăm următorul gând să se exprime liber în mintea noastră: “Nu-i asa că esti purcel si nu vrei să-l ajuti?” La fel e si cu imaginea de sopârlă. Dacă ne-am vedea asa uneori, când otrăvim cu minciuni, poate că ne-am feri de aceste metehne venite din mlastina unui caracter mâlos.

LĂSAȚI UN MESAJ