Ne bucuram când îi vedem, sunt mici, pufoși, simpatici. Copiii sunt în extaz atunci când se joacă cu ei… ,,Mami, tati, hai să-i luăm acasă”. Răspunsul părinților, de cele mai multe ori sună cam așa: ,, Nu pune mâna pe ei că sunt plini de purici”….
Cei mici ignoră ordinul părinților și nu se dau bătuți. Îi iau în brațe, îi mângâie, împart cornulețul și laptele cu ei. În preajmă apare dând din coadă un cățel la vârsta adolescenței câinești, atras de mirosul hranei. Se gudură pe langă cei mici, face câteva tumbe ba chiar se târă pe spate, doar o primi și el un colțișor de pâine. I se alătură încă doi cățelandri făcând figuri care ar putea lăsa fara replică cei mai experimentați artiști de circ. În scurt timp ies din găurile de aerisire ale pivnițelor, de sub mașini sau din cine știe ce văgăuni, o grămadă de astfel de animăluțe simpatice.
Joaca lor gălăgioasă trezește mama pufoșilor, care dormea sub un carton, sleită de vlagă după alăptarea atâtor guri nesătule. Deschide ochii și fără avertisment se repede mârâind la primul cățelandru care îi iese în cale. Îl prinde cu colții de ceafă și îl scutură zdravăn până când, înebunit de durere, schelălăie de îți vine să plângi de mila lui. Strigătul disperat e receptat imediat de toți indivizii canini aflați în cartier. Din toate părțile se aud lătrături și urlete înfiorătoare.
În scurt timp, în parcarea dintre blocuri își face apariția un număr impresionant de specimene din această categorie a faunei urbane. Dulăi căt toate zilele, cu aere de șmecheri de cartier atrași de o posibilă încăierare, câini de talie medie, unii facuți parcă doar din bețe, cu burțile lipite de șira spinării, alți un pic mai arătoși dar cu un ochi sau o ureche ce lipsesc la inventar, unul fără păr, cu ochii bulbucați și roșii, foarte asemănător cu un extraterestru celebru prin filmele americane, debarcat probabil din nava aceea cu multe lumini a cărei prezență a fost semnalată pe strada Lungă, în apropiere de intersecția giratorie. Printre ei o gramadă de arătări mici și foarte mici cu blană, în formă de ghem, pernă de ace sau chiar de conductă.
Starea de spirit e tensionată. Cei mari, unul negru și altul gri, se adulmecă, schimbă mârâituri și se înjură în gura mare, bineînțeles pe limba lor. Cellalți întregesc tabloul, fiecare intonând câte o arie din ceea ce pare a fi un imn al suferințelor câinești, unii dintre ei dând dovadă de adevărate performanțe vocale, care probabil ar lăsa fără pâine unele dive din muzica românească.
Din direcția tomberoanelor își face apariția o domnișoară cățea, aflată în cea mai fertilă perioadă a existenței sale. Cu coada pe sus trece prin mijlocul haitei înebunind cu parfumul feromonilor săi întreaga populație masculină care uită pentru moment orice rivalitate. Dar ea, ca o adevarată doamnă, nu le dă atenție nici măcar atunci când în urma ei muzica câinească se transformă în respirație sacadată, guri căscate și limbi atârnând peste colți.
Dulăul cel gri se pune în calea ei, o adulmecă, se apropie, se apleacă și îi sărută…ăă…să zicem mâna…..Dar se pare că ea îl place pe cel negru, căruia îi aruncă o privire provocatoare. Cel negru prinde curaj și îi sărută și el…ăă….mâna. Cel gri nu își poate stăpâni gelozia și sare la gâtul rivalului său. Începe o luptă mai ceva ca în filmele cu gladiatori, care în scurt timp cuprinde întreaga asistență. Mârâituri, lătrături, urlete…..O femeie cu doi copii blochează ușile mașinii din care nu au apucat sa coboare. Locatarii din blocuri ies pe geam curioși. Unul de la etajul patru, un pic cam afumat trage o chiuitură și strigă din adâncul sufletului: ,,Rupe-i fâșu’ bă!”…… Sânge, colți, blană smulsă, fiecare pentru el……
În liniștea din scara unui bloc, frumoasa domnișoară cățea gustă plăcerea dragostei cu încântătorul extraterestru pe preșul nupțial din fața ușii șefului de scară…..
P.S.
Acest articol este un pamflet adresat exclusiv câinilor care locuiesc printre blocurile din cartierul Măgura, care nu vor nici în ruptul capului să se predea de bună voie autorităților…..
