,,Când dorm, creierul meu cântă” – Ovidiu Lipan Ţăndărică

Vineri 8 iunie 2012 trupa Bosquito a concertat la Codlea, într-o locație superbă, lângă zidurile vechii cetăți, în promenada orașului. Acest concert a avut o notă de extraordinar datorită prezenței pe scenă alături de membrii Bosquito a maestrului Ovidiu Lipan Țăndarică.
Momentul culminant al concertului a fost un remember piese Phoenix, pe scenă concertând membrii trupei Bosquito împreună cu Ovidiu Lipan Țăndărică și  Ionuț Călin Contraș care a fost in perioada 2004-2010 managerul trupei rock Phoenix și totodată membru al ei, contribuind la percuții și voce (din 2010  el este managerul trupei Bosquito).
Concertul s-a desfășurat în prezența unui public numeros care a asigurat o atmosferă incendiară, cu toții cântând împreună cu trupa melodiile și aplaudând la scenă deschisă mai ales solo-urile de baterie unice și speciale ale lui Țăndărică.
Sâmbătă după concert, într-un cadru relaxant, la pensiunea Anelize din Codlea, Ovidiu Lipan Țăndărică a avut amabilitatea să accepte un dialog în binecunoscutul stil deschis și carismatic caracteristic domniei sale.

Interviu realizat de Vali Zăvoianu

• Rep. : Cum vi se pare Codlea? Cum a fost concertul?

O.L.Țăndărică: Mi se pare puțin mai ciudat pentru că eu nu am mai fost la Codlea și orașul e foarte foarte plăcut. E un oraș vechi, am fost la Cetate, unde a avut loc evenimentul de ieri și mi-a plăcut tare mult, oamenii sunt foarte ”colorați”, mie îmi place foarte mult multiculturalitatea într-un areal cât mai mic, unde să simți într-adevăr pe fiecare cu datini, cu obiceiuri, cu portul, șamd. E o mixtură frumoasă aici la Codlea. Biserica Evanghelică aș fi vrut să o vizitez dar din păcate a fost totul pe fugă.
Noi suntem aici cazați la un hoff cum se zice, la Anelize, un hoff săsesc foarte vechi, chiar am conversat cu doamna casei în limba germană.
Sunt multe lucruri care se pot ridica aici la un nivel de turism cultural și eu sper ca destul de curând Codlea să se regăsească pe harta turistică a țării și cu gastronomia tradițională, pentru că găsesc în locurile acestea de munte și mai ales în partea asta a Codlei o combinație de săsesc amestecat cu specificul zonei, o mâncare mai specială. Ar trebui mult mai mult pus accent pe gastronomie. Ar fi păcat să nu fie folosit acest potențial al zonei. Noi am mâncat foarte bine aici la pensiune și contează foarte mult să ai parte de o atmosferă plăcută, ca după aceea să ai un concert frumos.
M-am prezentat aici cu trupa Bosquito, concertul face parte dintr-un tur al mai multor orașe, turul acesta s-a încheiat aici în Codlea. Sperăm să revenim aici în viitorul apropiat, chiar cu fanfara Zece Prăjini, cu Stelu Enache, cu programul meu. Mi-ar face mare plăcere să prezint publicului din Codlea spectacolul acesta, care a fost prezentat la televizor, un program destul de divers ca și coloratură muzicală care cred că ar bucura mult publicul. Rona Harner, Stelu Enache și muzica aromână, tot ce am realizat noi împreună este o muzică în care chiar dacă nu se înțelege textul, fiind vorba de dialectul aromân, sau machedonesc cum spunem noi, prinde extraordinar la public.

Partea I

• Rep. : Cum ați ajuns la această colaborare cu Stelu Enache?

O.L. Țăndărică: Mi s-a spus întâmplător de către cineva la mare despre Stelu. În perioada aceea era fascinat de el chiar șeful poliției din Mamaia, un om foarte deschis care a fost și în America și care are o altă viziune asupra justiției, democrației. El mi-a spus: domnule Ovidiu avem aici un cântăreț foarte bun pe care trebuie să îl ascultați. Ne-am dus împreună la el, ne-am așezat la o terasă și l-am ascultat și vă spun sincer, după câteva zile aveam Ziua Marinei, concert mare în portul Tomis și când a venit fanfara, în aceeași zi, la zidul din Tomis, în port, déjà repetam cu el două piese. Și i-am zis : tu o să cânți în seara asta cu mine pe scenă. Lui nu-i venea să creadă…..” maestre, cum să cant eu cu dumneavoastră?” Și a cântat cu mine acea seară. Era atât de sensibilizat, uite că și eu mă sensibilizez, pentru că a fost un moment special. Stelu cânta, dar cânta în fața prietenilor, în cercuri restrânse și dintr-o dată a urcat pe o scenă în fața a peste 40.000 de oameni. Am cântat două piese cu el, piese pe care le-am prezentat după aceea la Sala Palatului într-un concert aniversar al meu, unde am avut 100 de instrumentiști pe scenă, 20 de dubași am adus de la Săvârșin, de la Găvădia. Au intrat în port național, am deschis concertul cu ei, au intrat cu dubele (instrumente muzicale rustice) și am avut o orgă de toace construită de Victoria și Marian Zidaru, doi mari artiști care au construit acele toace, o orgă cu diferite sonorități; fac o paranteză- toace cu care am cântat și la Paris de curând, la expoziția lui Cătălin Guguianu, băiatul lui Marcel Guguianu (sculptorul), care mi-e foarte bun prieten, din copilărie și trăiește la Paris. Evenimentul a avut loc într-o biserică evanghelică…ca să vedeți ce înseamnă cultură ecumenică. Toace ortodoxe într-o biserică evanghelică în care pe vremea lui Robespierre acolo se tăiau capete, adică era acolo o energie foarte interesantă. Era acolo public foarte mult…oamenii erau fascinați de ce se întâmplă acolo, nemaivăzând așa ceva. Am prezentat un lucru care nu s-a mai văzut, ei neștiind ce înseamnă toacele și ce reprezintă. Concertul l-am deschis cu cei 20 de dubași cu toace, care au intrat și bărbați care cântau duba și mergeau prin sat și cântau niște colinde păgâne cum ar veni, dar foarte interesante. De unde rădăcinile noastre se trag, noi avem o formă și o explozie genetică, pe lângă melancolia și blândețea noastră suntem acel popor care a supt de la țâța lupoaicei, așa cum glumesc cu prietenul meu Gheorghe Zamfir. Avem o energie foarte sălbatică.

• Rep.: Apropo de energie, emanați așa o energie extraordinară, indifferent că sunteți pe scenă sau nu. De unde vine toată această energie?

O.L.Țăndărică: Vine din bucuria de a trăi… De la bucuria de viață, de a trăi viața în fiecare moment, de a sta de vorbă cu oameni diferiți, de a echilibra ceva energetic în atmosferă, de a dori întotdeauna să fie armonie în jurul tău când de fapt în momentul acela îți creezi ție o stare benefică și ajungi, tu, atât de gigantic, să ieși printr-un orificiu atât de mic și să creezi o explozie.

• Rep.: Cum vi se pare publicul din străinătate față de publicul din România? La nivel afectiv există vreo diferență de percepție a publicului?

O.L.Țăndărică: Eu am fost de curând la Bruxelle, la un festival de world music, la …unde au fost foarte mulți instrumentiști din toată lumea. Am fost acolo să reprezint România și programul meu a avut un impact foarte mare. A fost mediatizat din timp așa că au fost prezenți foarte mulți români dar și foarte mulți străini. Am prezentat programul chiar în seara de Înviere și mulți nu s-au maid us la biserică, au rămas la concert. Am cântat până după 12 noaptea, mai mult chiar decât era în program și vreau să vă spun că acolo străinii se urcau pe pereți la muzica asta cu fanfare și cu Stelu. Nici nu am fost cu formația completă, am fost numai 14 persoane. A avut un impact programul, de nedescris…s-a prezentat muzică lăutărească, muzică țigănească, muzică slavă, sârbească, atâta diversitate și o bogăție de folclor enormă și  prezentarea noastră chiar a fost menționată în presă. EuroNews a scris un interviu. Nu se așteptau poate la ce s-a întâmplat, sau poate se așteptau ca de la România să vină ceva special. Tot ce înseamnă Balcani are niște ritmuri și niște forme musicale deosebite, numai că noi cu fanfare și cu Margareta, cu Tango Toledo, cu o muzică proprie pe care am prezentat-o, nu muzică populară, nu melodii cunoscute cum cântau foarte mulți din aceia care veneau să reprezinte România….de exemplu ”Cine-a pus cârciuma-n drum”, ”Mărie și Mărioară”, melodii lucrate de tarafuri de tot felul. Nu, noi am cântat piese care le-am compus special pentru fanfară și au un impact foarte puternic, cum spuneam ”Lacrima de bucurie”, ”Ave Maria”, ”Margareta” care e atât de cunoscută în țară și pe care o știau mulți și acolo. Românii care au fost acolo îi vedeam când se urcau pe pereți belgienii de exemplu, sau alte naționalități prezente acolo și urlau, aplaudau, dansau, mă uitam la fețele lor și erau MÂNDRI. E foarte important, astea sunt lucruri care le redau încrederea. De asta spun întotdeauna, toți politicienii vor să fie primari, consilieri, e o nebunie întreagă mai ales în perioada asta dar trebuie să se gândească în primul rând că au o mare obligație față de popor și față de cei care i-au votat și e o responsabilitate enormă, pentru că în momentul în care ești pe lângă și nu faci față, mai bine te retragi de la început și nu te complici. Asta e o muncă foarte grea, mai ales într-o perioadă dificilă în care se trăiește și se simte la nivel planetar. Trebuie avut grijă de om în primul rând, să îi dai încrederea și să îl faci să fie mândru că e roman. Să poată comunica cu cei din jur. Noi ne-am izolat, lumea s-a izolat tocmai din cauza asta, că am fost pe undeva atât de îmbrânciți în toate părțile și sigur că la un moment dat nici respectul față de sine nu mai e. Devii foarte agresiv și plin de mânie….de unde și Ro…mania. Noi avem o țară al cărei nume include cuvântul mânie, așa că….

Partea a doua

• Rep.: Totuși dumneavoastră întotdeauna transmiteți un mare semnal de speranță pentru tot ce înseamnă român și Romania, în toată lumea.

O.L.Țăndărică: Absolut, e mare nevoie de asta. E mare nevoie și eu cred, în ciuda numelui țării care include acest cuvânt, mânie, tocmai în inversul numelui, adică exclud mania, cred în energia asta extraordinară și cred că suntem o țară binecuvântată. Din suferința care e aici, nu din altceva. Noi acum am încercat să ridicăm capul, să ne individualizăm, să nu mai știm nici cine suntem, intrăm în marea globalizare occidental, planetară și cred că e foarte mare nevoie de datini, de obiceiuri. Noi putem să fim o unitate internațională dar să ne păstrăm cultura, tradiția, identitatea, rădăcinile. Asta este foarte important. Te uiți la fiecare țară care a intrat în acest amalgam, dar cu strictețe și cu mari bariere. Nu lasă să intre mai mult decât trebuie, își cântă muzica lor.

• Rep.: Ați exploatat în muzică, foarte mult, tot ce înseamnă pozitiv și dragoste de viață.

O.L.Țăndărică: Da. Pentru că eu găsesc că acolo e expresia muzicii, forma artistică…asta aduc pe scenă în fața oamenilor. Cred că prin muzică nu poți decât să îi purifici, să îi exorcizezi, să le transmiți o stare benefică. Acuma sigur că am intrat într-un malaxor în care sunt promovați tot felul de ”artiști” și de dimineață până seara auzim pe toate programele de radio cam aceeași muzică. Ajungi seara acasă și te doare capul și ești nervos, agresiv, fără să știi de ce. Se lucrează foarte puternic la subliminal. Tot ce se întâmplă în jurul nostrum, de dimineță până seara, suntem influențați, bombardați fonic. În momentul în care asculți o muzică lentă, cu un refren plăcut, îți permiți să te reîntorci la a asculta un CD, să eviți programele care ți se dau în fiecare zi, poți să revii la o normalitate, să te bucuri de praful din lanul de porumb, să miroși chirpiciul și să îți facă plăcere când treci pe lângă o turmă de oi. Sunt lucruri pe care le avem în genă și cred că de asta vine lumea la spectacolele mele, să plece cu o energie pozitivă.

• Rep.: V-ați gândit să vă scrieți autobiografia? Aveți o viață extraordinară.

O.L.Țăndărică: Da, m-am gândit. Cred că ar trebui să fac un interviu de vreo săptămână cel puțin, nonstop și să vă povestesc. Și cu salturi în timp și cu tot ce am trăit.

• Rep.: V-ați început cariera la 13 ani!

O.L.Țăndărică: Da, la 13 ani cu formația Roșu și Negru, dar asta nu înseamnă că atunci am început să cant, eu la 13 ani déjà eram pregătit să cânt la asemenea nivel. E ca și cum aș fi luat un premiu la 13 ani dar nu e un premiu, până acolo e o muncă enormă. M-am pregătit mult, am avut ani de pregătire în spate, am ascultat foarte multă muzică, tot ce era pe vremea aceea, am studiat cultura muzicală internațională, ca și autodidact am cântat la acordeon, pian, am făcut clarinet la școala de muzică.

• Rep.: Cât înseamnă talent și cât muncă, în cariera dumneavoastră?

O.L.Țăndărică: Talentul e foarte mare dar în momentul în care nu îl cizelezi și nu îl ridici la un nivel de percepere internațională rămâi un talentat instrumentist de nunți și de baluri. Depinde ce-ți dorești. Din momentul în care îți dorești să treci la alt nivel trebuie să muncești.

• Rep.: Cu toate că viața dumneavoastră particulară este una foarte boemă, în carieră ați avut o disciplină foarte strictă.

O.L.Țăndărică: Da, pe undeva sunt un demiurg în sensul ăsta. Pentru că esența demiurgică nu este numai la Atotmântuitorul ci are și o formă artistică pe care trebuie să o produci, din care te hrănești, o dai mai departe, nu-ți mai aparții….totuși numai printr-o educație și cu o disciplină supremă poți să faci lucrul ăsta. În momentul în care ceva nu se leagă și rotițele nu se mai îmbină cum trebuie…nu mai e la fel.
De asta eu îmi doresc foarte mult sănătate, că în rest mi-a dat Dumnezeu minte…nu vreau să îmi pun apoi țărână în cap, adică trebuie să trăiești cu ochii deschiși prin lume, în momentul în care te dai jos de pe scenă să îți simți aproapele. Acolo e încărcătura pe care o dai după aceea când ești în fața oamenilor pe  scenă.

• Rep.: Ați ales anume colaborările din cariera dumneavoastră sau sunt lucruri care pur și simplu s-au întâmplat?

O.L.Țăndărică: Nu. Vreau să vă spun că pe undeva eu am o comunicare ancestrală, spirituală foarte puternică, cumva am senzația că sunt foarte înțeles și foarte ajutat. Am niște îngeri care fug după mine continuu, nu știu cum reușesc și am o mână a lui Dumnezeu cumva, am fost dirijat cumva de o forță, nu pot să îmi explic…forța asta îmi spune tot timpul ce să fac. Noi credem că suntem și vom trăi veșnic dar asta e o stare de nebunie pe care ne-o inducem noi și care nu este benefică deloc. Noi nu suntem atenți cu noi și cu cei din jur, ne credem nemuritori, uităm că de fapt dacă vrem să facem pe Dumnezeu să râdă începem să ne facem planuri mari de viitor. Ne trebuie tocmai forma de a trăi cu o dorință de a ajunge undeva dar cu o credință în suflet, altfel nu reușești niciodată nimic. Se spune că dacă n-ai noroc, degeaba ești tare și ai muncit mult și ai avut talent cât carul. Nu e vorba de noroc, e vorba de ceva care întregește un cerc. E ca o spirala care se învârte veșnic, care te duce pe o traiectorie, care ajunge să te facă să te cunoști și în acel moment devii puternic.
Există oameni care transmit asta în jurul lor.
Eu nu am trăit cu frica lui Dumnezeu.
Eu de acasă am fost învățat cu milostivirea, cu bunăvoința, cu dragostea lui Dumnezeu, nu cu frica lui. Dumnezeu pentru mine e ceva bun, nu e ceva care mă pedepsește, pentru că ultimul va fi primul….e o filosofie atât de complexă. Totdeauna am încercat să nu epatez, să las lumea să mă ridice acolo unde trebuie. Publicul trebuie să te pună în valoare…în momentul în care te pui singur și ești primul, nu mai vezi nimic.
Atunci când stai în al doilea, al treilea rând și ai posibilitatea să vezi ce e în față atunci sigur că ai o forță mult mai mare să conduci, să te conduci. În timp, nu trebuie să faci mari eforturi, dacă ai sâmburele de inteligență, de creație și creativitate, evoluezi în timp fără mari problem pentru că te uiți în jurul tău, vezi oamenii, trăiești actual, poți să faci timpul la un moment dat să treacă pe lângă tine, să îl fentezi, e o chestier senzațională, în momentul în care ai forța să te cunoști și să nu mergi cu timpul, să îl lași să treacă, el să îmbătrânească și tu să ai spiritual tău neatens și să ai o inocență care este foarte benefică pentru artiști. În momentul în care începi să ai impresia că le știi pe toate, când de fapt nu știe nimeni nimic, te-ai pierdut, ești terminat.

• Rep.: Colaborarea cu Bosquito, spuneți-mi ceva despre ea, e destul de inedită.

O.L.Țăndărică: Este o colaborare bună. Mie îmi place de fiecare din ei, sunt niște băieți, că nu mai sunt copii, au 20, 22, 26 de ani, cu Radu în frunte, sunt niște băieți senzaționali, au un caracter deosebit, sunt cu bun simț- contează foarte mult în meseria asta pentru că asta e trasmisia, tu transmiți ce e în tine până la urmă. Nu poți să faci ceea ce nu ești…de asta mă uit și văd niște cabotini care vorbesc niște bazaconii, din artiștii tineri, cei de-o vară, de-un fast-food muzical, care își dau niște aere și o importanță, au o infatuare, le știu ei pe toate și să fiu sincer mă și sperie chestia asta. Pentru că asta induce o mare parte din public în rătăcire, că mulți nu sunt așa de evoluați să-și dea seama și în loc să perceapă un mesaj pozitiv, corect, percep bazaconii și mulți din ei sunt copii. E greșit așa ceva și televizorul, mass media în general pot să creeze niște erori monstruoase, în masă. De asta trebuie o educație cultural pentru public. Eu cred că publicul începe să se educe, am trecut de faza când luam tot ce era din străinătate.

• Rep.: V-ați implica?- ca dascăl?

O.L.Țăndărică: Nu, nu sunt un bun pedagog. Eu sunt un „văzduhist” așa, am o libertate enormă, în a trăi…dar în extrema cealaltă sunt de-o disciplină feroce când trebuie să fac un lucru. Și am făcut, începând cu Roșu și Negru, care și acum e actual, un jazz-rock elitist, cu Phoenix- albumul Cantafabule care este pregnant în cultura muzicală românească.
Să revenim la Bosquito, am avut o mare plăcere să facem aceste concerte și cred că vom colabora și în continuare.

• Rep.: Piesa de aseară cu Bosquito a sunat foarte bine. Am înțeles că veți face un videoclip la ea.

O.L.Țăndărică: Da, este o piesă nouă la care vom face un videoclip, Radu cântă senzațional, pot să stau liniștit că e un front man adevărat, e un băiat inteligent, asta contează foarte mult, să ai instrumentiști inteligenți, oameni care gândesc, nu numai care cântă. De asta spun că un artist e complex, e o complexitate care închide un cerc și care dacă nu-i închis bine nu se ”rostogolește”. Se întâmplă lucrul ăsta, sunt oameni care doresc să facă muzică, avem o bucurie colectivă, mă simt de vârsta lor, e incredibil, eu îmi trăiesc o adolescență cu ei, pentru mine e uimitoare legătura asta, pot să îmi fie copii, doi din ei…

• Rep.: Veți mai concerta împreună?

O.L.Țăndărică: Sigur că da, am vorbit și cu Alexander în Germania, îmi doresc să vină și el ca și invitat cândva spre toamnă și să facem împreună niște evenimente. Cum a fost la concertul meu, eu l-am adus la concertul meu de la Balkan Explosion și a cântat alături de un oudist din Cairo, de percuționiști din Columbia, din Rwanda, am avut instrumentiști buni.

• Rep.: Cum alegeți amestecul acesta, amalgamul acesta, vă sună cumva anume?

O.L.Țăndărică: Da, îmi sună în cap, îmi sună mie muzica asta, am mai spus-o, când dorm, creierul meu cântă, aud asta.

• Rep.: Influențele sunt sud-americane, balcanice…e ceva special.

O.L.Țăndărică:  Da, asta înseamnă world music, asta e de fapt muzica lumii și sigur, creez un ecumenism cultural, diferite religii, diferite obiceiuri și încerc să scot din ei tocmai partea artistică tradițională, în piesele care le am le las momente în care, peste un aranjament clar de violoncel de exemplu, ei să cânte părțile lor egiptene. Cu oud-ul în stilul clasic, se aud niște elemente acolo care te uimesc și asta dă o incărcătură specială muzicii.

• Rep.: E ceva ce nu ați făcut și v-ați propus să faceți pe viitor în materie de muzică?

O.L.Țăndărică: Vă spun că mie îmi transmite cineva ce să fac, așa dacă mă întrebați eu sunt foarte liber, nu mă pot înjuga în nici un fel, nu am fost prins niciodată în organizații sau altceva de genul ăsta, nu îmi place, sunt un rebel și am fost un rebel, îmi împart timpul cum vreau eu mai bine, am timp să meditez, să mă încarc cu energie, să privesc lumea din alt punct, nu din punctul de ”cap de locuitor”. Am o libertate spirituală și culturală care mi-e permisă și cu ajutorul lui Dumnezeu pot să mă hrănesc prin ceea ce fac.

• Rep.: Vom atașa materialului și o filmare de la concert, acolo este de fapt mesajul transmis către oameni.

O.L.Țăndărică: Da, dar vedeți dumneavoastră, de multe ori nu știi de unde vine manifestarea publicului. Nu te poți lăsa pe o ureche când ești ovaționat de public, de multe ori manifestarea publicului e numai o eliberare de tensiune și ești luat de val. Mulți dintre artiști sunt luați de val. În momentul unui succes, pe o scena mare, aplauze, strigăte, lumea în extaz….lumea are nevoie să se elibereze și dacă ceva din ce emiți vibrează cu ei, tot acest urlet al lor degajă o anumită energie benefică. Mulți din cei de pe scenă cred atunci ”ce mare sunt!”…și uite așa coboară de acolo, tot așa rămân, trec anii pe lângă ei și ei nu știu cine sunt. Trebuie mare atenție și noi cei de pe scenă avem o mare responsabilitate față de public. Ei trebuie să simtă adevărul, să spui adevărul, să încerci să creezi adevărul.

• Rep.: Vă mulțumim mult pentru dialog și pentru concertul de aseară. Sper să ne revedem curând la un alt concert aici.

O.L.Țăndărică: Cu mare plăcere. Poate chiar voi reveni curând, așa cum am spus, cu fanfara, cu un alt spectacol.