Crima de a fi adolescent-Jurnalul unui licean parlit

In scoala generala nu prea am fost bagat in seama de colegi. Asta nu inseamna ca nu am avut prieteni. Putini dar la fel ca mine…niste fraieri. Nici destepti, nici prosti, nici smecheri, nici cuminti, nici buni la invatatura, practic niste mediocrii. Incercam sa atragem atentia prin tot felul de prostii, de cele mai multe ori nereusite, care se lasau cu pedepse din partea parintilor, profilor cat si a colegilor cu adevarat smecheri. Dar nu ne lasam, mereu o luam de la capat. Eram sacul de box al tuturor.

Acum sunt la liceu. Ca sa intru in randul smecherilor, in pauze ma dau pe langa o gasca de baieti care par mai cu tupeu. Stau toti gramada intr-un colt mai ferit, fumeaza, fac misto de fete, injura. Doi dintre ei dau pumni in cap unuia mai mic. Vreau sa vorbesc cu ei dar am un nod in gat.

• – Bai tache, da o tigara. striga unu la mine. Daca n-ai, fa rost si hai cu ea incoace.

Mama, ce tare, m-au bagat in seama…ma scobesc prin buzunare si gasesc ceva bani marunti. Cred ca imi ajung. Dau fuga la chioscul din fata scolii de unde ma intorc cu patru tigari si o cutie de chibrituri. Celui care mi-a cerut ii dau doua iar restul le tin pentru mine.

Intind mana si ma prezint. Smecherul se uita cu greata la mine, ca la o rama strivita.

• – Ce vrei ba, mai esti aici?

Ma uit la el cu frica. Nu-mi vine sa plec dar nici sa stau. Vreau sa vorbesc dar nu imi iese nici un sunet….Ma ajuta el cu o palma dupa ceafa care imi da curaj…sa fug….

In fata mea smecherii se dau la o parte spre fericirea mea, dar bucuria e de scurta durata pentru ca fac un culoar cu o singura iesire….Alerg, mai bine spus zbor dar nu ca o pasare ci ca o minge de fotbal, din sut in sut. Primele cinci suturi au fost dureroase, celelalte nu au mai contat. Ma apropii de capatul tunelului, in fata mea mai e doar un smecher. Inchid ochii, strang din fund, astept lovitura finala….nu vine…deschid ochii, smecherul imi zbambeste tamp, clipeste des si se uita in ochii mei. Zambesc si eu….el se incrunta si imi ia sapca din cap. Intind mana dupa sapca iar el se eschiveaza, ma ia de turul pantalonilor si imi continui zborul. Aterizez intr-un grup de baieti din clasa mea, cinci dintre ei cad odata cu mine. Echipa smecherilor sarbatoreste victoria cu hohote de ras si injuraturi.

Ma ridic cu mare greutate. Am hainele rupte si pline de praf, in ochi lacrimi si in suflet dorinta de razbunare. Impreuna cu baietii din clasa mea ne retragem cu frica in clasa si discutam in soapta. Ne dam seama ca nu avem nici o sansa, tot ce putem face e sa ne ferim de smecheri si sa stam impreuna.

Nu mai iesim in deloc in pauze. Orele trec, nu am chef de mimic, ma gandesc la umulinta suferita, la hainele distruse, la sapca mea ce noua, la cat de mandri sunt parintii mei ca sunt elev al unuia dintre cele mai bune licee din judet….

Drumul spre casa a durat o vesnicie. In troleu oamenii ma priveau ciudat, se facuse un cerc in jurul meu. Ma asez pe un scaun, cel de langa mine se ridica si sta in picioare. Ii urmeaza exemplul si cei de pe scaunele din spate. La urmatoarea statie urca doi tigani si o tiganca cu un prunc in brate, amarati, obositi, cu haine jerpelite, mirosind a transpiratie, saci cu paine uscata,  haine vechi adunate de prin gunoaie… Tiganca se pune langa mine, scoate un san mare si lunguiet, cu un sfarc lung si gros pe care il indeasa pruncului in gura. Ala mic intoarce capul, tiganca insista, pruncul plange, ea nu se lasa, copilul urla, ea ii astupa gura cu sfarcul, micutul o musca salbatic, ea il pocneste…

• – Daca nu manci, i-o dau lu’ domnu’…..

Un controlor verifica biletele. Jumatate din calatori migreaza catre spatele troleului. Imbulzeala mare…

Urmeaza statia la care trebuie sa cobor. Ma ridic de pe scaun gandindu-ma cum sa imi fac loc prin multime. Se ridica si tiganii. In jurul nostrum se face loc. Oamenii intra in panica, nu stiu de cine sa se fereasca, de controlor sau de tigani. Cineva din multime stiga:

• – Nespalatii astia circula fara bilet!

Multimea reactioneaza violent precum un cazan sub presiune care se sparge. Toti striga, fluiera, ne imbrancesc.

Un barbat cat un munte, imbracat cu o salopeta de tractorist si purtand pe cap o basca muncitoreasca ma ia de turul pantalonilor. Strig disperat ca nu sunt cu tiganii, ca s-a facut o confuzie.

• – Lasa ba, ca stiu eu mai bine. Ia uite dom’le imputitul comenteaza.

Troleul opreste, se deschid usile, tiganii cad gramada pe trotuar, pruncul tipa, mama-sa urla ca o leoaica. Imi iau avant si sar peste mormanul de oameni de pe trotuar. Tractoristul isi pierde echilibrul si cade. Lumea se imbulzeste la coborare, calcand peste cei cazuti…

Sunt acasa, inchid usa in urma mea cu cheia.

Ma vad in oglinda de pe hol si imi dau seama ca arat mai rau ca cersetorii din troleu. Sunt satul de peripetii, nu mai vreau la liceu.

Visele mele se naruie si am impresia ca traiesc intr-un mare balamuc, ma simt vanat de toti. Cand eram mai mic imi doream sa fiu licean, ma visam cantand la chitara in varful muntelui, alaturi de o multime de prieteni, fetele dansand in jurul meu ca nimfele, profesorii zburand ca ingerasii prin clase…

Palmele lui tata incheie inca o zi din viata mea.

• – Dobitocule, d-aia te trimit la scoala, sa te inhaitezi cu borfasii. Invata nenorocitule daca vrei sa ajungi om.

Ma ghemuiesc in pat cu lacrimi  curgand pe obraz, cu gandul la ziua de maine.

Din sufragerie se aud franturi de catntece patriotice la televizor: ,,Iti multumim partid iubit ca ne-ai calit….”

Nica John