Cochetează cu pianul de la 6 ani, după ce a făcut un an la particular cu d-na Roberta Greavu. Așa își începe interviul Ioana Micu, domnișoara talentată pe care am ales să o prezentăm cititorilor noștri în această lună a lui februarie. După debut, a urmat cursurile Școlii Populare de Artă din Brașov unde a intrat ca fiecare elev în urma unui examen.
Născută în zodiac Leu, fire ambitioasă și talentată, Ioana Micu a ales pianul pentru că, în primul rând, ne spune ea, l-a văzut la tatăl ei, el fiind cel care a influențat-o. Acesta știe să cânte la orgă. Influența părinților asupra copiilor își va pune întotdeauna amprenta. Ioana ese modestă, ușor timidă. Nu-i place să vorbească despre ea. Târziu, aproape de finalul interviului nostru am aflat că este talentată și la desen și că îi place să picteze, având lucrări foarte reușite.
– Când te apucă cheful de cântat?
– Când mă plictisesc sau când nu am altceva de făcut… Sau când trebuie să fac ordine sau teme?
Și zâmbește spunându-ne să nu scriem. Este firesc, orice adolescent trece prin lipsa chefului de a-și face temele sau curățenie. De aceea s-au inventat părinții, nu? Și Ioana zâmbește din nou.
– Ai și compoziții proprii?
– Nu, îmi place să cânt de mică și am făcut o pasiune pentru anumite melodii, practic le știu pe de rost.
– Cum au privit cei din jur pasiunea ta pentru pian?
– Prietenele, când m-au auzit cântând, unele dintre ele au plâns. La biserică slujba începe cu un imn de laudă după o carte de cântări, iar pianul acompaniază sala. Uneori mie îmi revine plăcerea de a deschide slujba.
Există ceva diferit în percepția vis-a-vis de lumea încojurătoare de când cânti la pian? Ai simtit vreodata nevoia
– Ce vârstă ai?
– 14. Aproape 15 ani…
– Ai prieten?
– Nu, am examene cât de curând. Muzica dezvoltă percepția creierului, personalitatea. Cine știe să cânte la pian este predispus să devină un bun lider. Am o prietenă care îmi este ca o soră și care m-a rugat să învăț o piesă specială pentru ea…
– Ce părere are mama?
– Ahh.. Mama? Este cel mai bun critic al meu. Se întămpla să am trac atunci când eram mică. Mă inhiba. Altfel, ea este cea care mă ajută să mă perfecționez.
– Concursuri?
– La Câmpina în 2012 – 2013. Am concurat cu elevi de la Liceul de Muzică George Enescu din București. Am obținut Locul 1, iar înainte de acest concurs am câștigat un alt concurs cu remunerație. Dar la Câmpina a fost așa o chestie uimitoare. Probabil profesoara mea nu se aștepta să cânt fără nici o greșeală. Nu mi-am imaginat că voi câștiga, eram oarecum șocată, m-am urcat pe scenă în adidași pentru că între timp mă schimbasem de rochie.
– Ce îți mai place?
– Cochetez și cu pictura. Îmi plac peisajele, natura în general. Îmi inspiră liniște și încredere. Este locul din care îmi iau energia. Este ciudat că până în urmă cu doi ani îmi plăcea să stau și pe facebook. Acum simt că trebuie să citesc mai mult, am biblioteca mea personală și citesc cărți de aventură. Și citesc și literatură românească. Evident, nu am omis cărțile copilăriei. Mi-au plăcut Legendele Olimpului. Cine m-a inspirat? Profesoara de limba română, Carmen Mihăescu, care îmi împrumuta cărți. Apoi, geografia probabil mi-a plăcut pentru că am călătorit foarte mult și îmi place cum predă noua profă.
Ești vreodată nervoasă?
Când am nervi apăs mai tare pe clape, iar cântatul la pian este o modalitate de descărcare, descătușare, sau când este o piesă mai sensibilă simt că ma ia valul. Pun suflet…
– Perspective de viitor? Pianistă?
– Nu. Medic.
– M-ai omorât!
– Mă atrage. Știu totul despre pastille, despre perfuzii, cum să fac injecții. Practic, partea aceasta este influențată de mami, care este asistent medical.
– Mulțumim petru interviu, Ioana Micu! Îți dorim ascensiune frumoasă pe scara succesului și un public numeros de fiecare dată când cânți la pian!
Citește și episodul 21 – Denisa Olenic
