Vom scăpa vreodată de proști? Aiurea. Dar nici ei de noi!

Turistul, cel care vizitează frumosul nostru oraș cu străzi, flori și pavele sau ici-colo o groapă, poate și-ar dori să memoreze numele unei străzi pe care a apreciat-o în mod deosebit sau pe care s-a împiedicat, după caz.

Daca nu ești turist și cauți o stradă anume, s-ar putea sa fii pus în dificultate odată ajuns în sensul giratoriu de la Școala Germană, unde indicatorul montat de către administrație cu denumirea străzilor care se intersectează în acel punct este…  Este și-atat! Care stradă și în ce direcție, mai greu de aflat.

Ca tot omul cu toate țiglele pe casă, văzând o așa grozăvie, inevitabil te intrebi ce or fi avut huliganii cu bietul stâlp? Cât timp ne mai trebuie să ne emancipam? Câți ani ne sunt necesari să învățăm să păstrăm bunul public. Dar pe maimuțoii ăștia nu îi poate opri nimeni? Și cum de cele mai multe ori astfel de cazuri se termină cu o amendă contravențională atunci când autorul este prins, poate că pentru noi, cetățenii, cei care le suportăm comportamentul deviant, ne-ar încălzi mai mult dacă pe aceste specimene care se dedau la acte de distrugere le-am dezbrăca în pielea goală, unse cu păcură și trecute prin fulgi și puf de găină, le-am lega de un stâlp în promenadă (piața publică)!

Să se-nvețe minte!

Și aș putea băga mâna-n foc că-s niște odrasle fugite de-acasă cu banii de pâine. Oare mai există școală de corecție? Retoric mă-ntreb…