Românul doarme și acum pe el, neștiind că somnul rațiunii naște monștri. Și mai și visează! În visul său plin de speranță înfloresc pomi, vin rândunele, vara-i lungă și fierbinte, toamna bogată și acum repetă colinde pentru seara de Ajun. Însă lucrurile nu stau deloc așa, iar în realitate colindătorii nu mai bat anul acesta la ușă! Este doar gândul de duminică…
Pentru cei care au uitat, am avut un an greu. Nu intrase virusul peste noi când am fost închiși în case o perioadă de timp și ne-am uitat pe pereți, cu psihicul la pământ pentru că nu știam nimic despre inamicul nevăzut. Ne priveam pe rețelele de socializare și număram morții din alte țări. Și ne rugam ca pe noi să ne ocolească. Am disecat la televizor telenovela italianului ajuns în România și am făcut din vizita lui investigația anului. Cea mai tare anchetă, dacă vreți să știți, aia a fost! Și am închis totul în jurul nostru de teamă să nu crăpăm. Apoi ne-au scos din case cu bilet de voie, că altfel am fi murit de foame sau de nervi întinși la maxim.
Cu rândul la supermarket și declarația la purtător, dar fără măști de protecție că n-avea nici statul român de unde, coborând scările la ieșirea din bloc după ce te asigurai că nu urcă nimeni pe casa scării ca nu cumva să te întâlnești cu vecina de la care să iei virus că îți zâmbește, am șters toate clanțele și am turnat clor pe drumuri mai ceva ca pe holurile spitalelor. Până într-o zi când am aflat că vine Diaspora acasă și atunci nu a mai contat.
Pe de altă parte, persoane dragi nouă din cele aflate în linia întâi, au ajuns să fie văzute ca niște ciumați pentru că au luat boala, nicidecum ca salvatori de vieți. Alții, mai deștepți, le-au făcut numele publice pe rețelele de socializare și au ajuns să fie stigmatizați bieții oameni. Până când și proștii au realizat că nu e ca și cum ai avea holeră și că se poate întâmpla oricui să ia virusul.
Între timp specialiștii au mai aflat câte ceva despre virus cât să ne liniștească, dar au venit și măștile în țară, așa că cineva trebuia să le poarte. Iar când a venit vara s-a dat liber la plajă și litoralul a fost gura de oxigen. Atunci n-a mai fost grav. Apoi s-au deschis restaurantele și virusul nu a ucis pe nimeni așa cum se așteptau autoritățile. Mai mult, românii au început să își viziteze țara și să descopere locuri de care habar nu aveau. Și nimeni nu auzise pe atunci de cuvântul ”incidență”. Teste nu s-au făcut decât într-un număr limitat. Erau prea puține și nu își dorea nimeni să știe cu adevărat cât la sută din populația țării este infectată. Pentru că, logic, după o vară cu mare și soare, cu turiști la munte și viață socială activă la terase, poți presupune că foarte mulți români au luat virusul și sunt asimptomatici. Și nu trebuia indusă panica în popor.
În tot acest timp cât am făcut slalom printre viruși cu tulpini modificate, autoritățile ar fi avut vreme să se pregătească pentru valul doi, știind cu ce se confruntă, de fapt. Ar fi avut timp să pregătească spitalele, să aloce fonduri suplimentare pentru sănătate și să pună la punct sistemul de învățământ online. Opt luni în care au bâjbâit și s-au preocupat de campanii de imagine pentru alegeri, cu tăieri de panglici la spitale care nici acum nu funcționează la capacitatea anunțată și promisiunile făcute pentru că, ce să vezi, nu avem personal medical. Dar ne-am lăudat cu miliardele alocate de U.E.
Și brusc am început se testăm mult mai mult, iar numărul de infectați crește de la o zi la alta. Am inventat și un sistem de la 1 la 10 la o mie de locuitori și cuvântul ”incidență” care să ne înspăimânte și am spus că dacă incidența trece de 3 este grav, iar dacă trece de 6 devine apocaliptic. Carantinăm orașe! 6 oameni la 1000 de locuitori pare serios și grav? Ce vom face când vom testa suficient de mult încât să realizăm că suntem mai mult de jumătate dintre noi purtători ai virusului? Ne așezăm cuminți într-un colț și așteptăm să ne treacă? Ne punem două rânduri de măști?
Ideea este că atât numărul testărilor cât și rezultatul acestora este controlat de autorități. Dacă autoritățile centrale ar fi vrut să testeze mai mult astă vară, ar fi făcut-o, dar nu aveau niciun interes pentru că ar fi putut presupune că o mare parte a populației are virusul. Dar acum când a căzut bruma și îți curge nasul, riști să afli că ai covid. Pentru a câta oară fără să știm? Este timpul să aflăm pe căi oficiale că suntem virusați, pe de o parte pentru că vin alegerile și nu se dorește o participare masivă la vot, pe de altă parte pentru că urmează să primim milioane de doze de vaccin și nu poți vaccina o populație sănătoasă, nu-i așa?
Și nu în ultimul rând, are cineva idee dacă se mai fac anchete epidemiologice? Sunt atâția oameni care îmi spun că nu i-a sunat nimeni să-i întrebe de sănătate, deși sunt rude și contacți direcți ai persoanelor infectate. Evident, după un anumit număr de cazuri n-ai ce anchetă să mai faci și uite-așa pui țara în izolare. România, țara lui Papură Vodă!
P.S. Nu spune nimeni că virusul nu există sau că nu poate deveni fatal pentru unele persoane, însă am convigerea că mulți dintre noi l-am avut deja sub o formă sau alta și nimeni nu ne-a întrebat dacă suntem bine sau nu!
