Măgura Codlei nu minte, nici nu iartă

0
1.201 vizualizari
views

Măgura CodleiMăgura Codlei, vârful munților Perșani, de la înălțimea de 1294 metri îți oferă o priveliște splendidă asupra Țării Bârsei, Piatra Craiului, lanțul muntos al Carpaților de Curbură. Dincolo de frumusețea sa, Măgura este și va fi mereu barometrul Țării Bârsei. În popor se spune că dacă vezi porcul cu paiul în gură sau rândunicile zburând la firul ierbii, se anunță ploaie. Probabil porcii sau rândunelele au dreptate, însă locuitorii Țării Bârsei privesc Măgura înainte de a pleca de acasă, de cele mai multe ori nu pentru a o admira, ci pentru a ști dacă își iau sau nu umbrela, eventual o haină mai groasă. Dacă Măgura are o căciulă stufoasă de nori,  în ziua respectivă va ploua, iar dacă deasupra ei se observă măcar o scamă de nor, câteva picături sigur vor cădea. Dacă muntele cu pricina nu e acoperit de nori, vremea va fi frumoasă. Niciodată Măgura nu s-a dezmințit.

Pe cât de corectă este ca barometru, pe atât de perfidă este cu aviatorii. Indiferent de condițiile meteo, curenții ascendenți și descendenți vagabondează pe deasupra ei, stând la pândă pregătiți să lovească aripile care cutează să se avânte pe cerul care-i aparține.

Nu se știe cu precizie când s-a descoperit că nu-i plac avioanele dar aviatorii știu acest lucru și de frică sau din ordin o ocolesc cu respect.

Iată două accidente aviatice produse deasupra Măgurii:

În anul 1935, un avion Potez 25 zbura liniștit pe ruta Cuj – București, zbârnâind ca un bondar leneș care, privit din depărtare dădea impresia că stă pe loc. Dar el înainta măcinând aerul cu elicea lui de lemn, direct spre vârful Măgurii, la o altitudine de 1500 de metri.

Potez25Nici nu a ajuns bine deasupra muntelui că l-a și luat în primire, aruncându-l în sus și în jos, fără putință de a mai fi stăpânit. A făcut un salt scurt și puternic apoi a fost împins în jos atât de repede,  încât locotenentul Tampa aflat în postul de observator, care nu era legat cu centurile de siguranță și nu avea parașuta acroșată, a rămas pur și simplu în aer, în timp ce avionul și-a continuat zborul, scuturat strașnic de curenții sălbatici. În câteva clipe, Măgura și-a primit jertfa.

Toate unitățile de aviație au fost anunțate despre această tragedie care a avut trei cauze: trecerea peste masivul muntos stăpânit de curenți puternici și schimbători, nefolosirea centurilor de siguranță și neacroșarea parașutei de cârlig. Dacă una dintre aceste condiții ar fi fost respectată, locotenentul Tampa ar fi putut supraviețui.

Din 1935 până în 1940, ordinul care interzicea zborul deasupra Măgurii nu a fost reînnoit, considerându-se că el a intrat în sângele toturor aviatorilor. Și așa a fost. Nefericita întâmplare ținea la distanță zburătorii de perfidul munte. Câte unul încerca să se apropie mai mult dar curenții îl luau în primire, făcânu-l pe curajosul pilot să arate cât mai repede muntelui coada avionului său, într-un gest nu tocmai frumos dar înțelept.

Să fie dracul chiar atât de negru? S-a întrebat s-a întrebat într-o zi echipajul unui avion bimotor PZL 37-LOS, aparținând Flotilei 1 Bombardament Brașov, format din pilotul Dumitru P. și observatorul locotenent Gheorghe Oprea, aflat întrun zbor de recepție, la o viteză de 400 km pe oră. Puternicul și modernul avion era considerat la acea dată  un aparat de zbor care nu putea pune probleme la o trecere deasupra Măgurii. Nu mai aveau mult până la vârful muntelui când un curent puternic i-a ridicat fără veste 150 de metri iar un altul i-a îndesat spre pământ cu o forță incredibilă. Masivul locotenent Oprea, un om bine crescut la propriu, care cântărea puțin PZL-37_Lospeste o sută de kilograme, nefiind legat cu centurile de siguranță, a fost proiectat prin cupola de plexiglas ca o adevărată ghiulea umană, a cărei aerodinamică lăsa mult de dorit. Până aici s-a repetat incidentul cu locotenentul Tampa, diferența fiind parașuta prinsă în cârlig, fapt ce a asigurat deschiderea imediată a acesteia și salvarea pilotului. O aterizare cu parașuta pe un versant împădurit nu e tocmai plăcută, mai ales la contactul cu primul copac. Locotenentul Oprea a simțit pe pielea lui asta când un copac mai tare decât piciorul său i-a provocat o fractură a coapsei. Îndrăzneala, nechibzuința și nerespectarea ordinului l-a costat un an de spitalizare și încheierea carierei de pilot. Cea mai grea pedeapsă pentru un vultur este să-i retezi aripile.

După această întâmplare, mai puțin tragică decât prima, ordinul de interzicere a zborului peste Măgură a fost reactualizat și respectat de zburători.

Barometru incontastabil sau speritoare de piloți, Măgura este un punct de reper în geografia țării, care domină întreaga Țară a Bârsei, iar pentru codleni un simbol incontestabil al orașului lor.

Mulțumiri domnului inginer Gheorghe Lupu pentru documentele din arhiva personală, puse la dispoziție.

Agentie Web | Creare Site Web | Mentenanta Web | Optimizare SEO | Design Grafic

LĂSAȚI UN MESAJ