Coruptia este un fenomen mondial, si a-l restrange la tarile in dezvoltare ar insemna luarea unei atitudini inacceptabil de optimiste.
In primul rand, fara a ne ascunde dupa deget, am putea defini coruptia ca fiind abuzul de putere in urma caruia se inregistreaza beneficii sau avantaje personale. Aceasta putere se poate, dar nu este obligatoriu, sa se regaseasca in domeniul public. In afara de bani, beneficiile pot lua forma protectiei, a tratamentului preferential, a promovarii etc. O abordare diferentiata arata o mare varietate de valori, de la cultura la cultura, dupa care fenomenul este judecat. In unele culturi cadourile si favorurile personale reprezinta o parte a codului nescris de conduita. In alta parte, o persoana care doreste sa-si exprime recunostinta pentru asistenta profesionala, poate ajunge repede in disgratie, tragand dupa ea si beneficiarul.
Daca exista vreo constanta in materie de justitie romaneasca, aceea este sintagma „prejudiciul nu a fost recuperat”. Pai cum sa nu fure poporul demnitar si poporul clientelar cu avant, daca stiu ca nu exista mecanisme care-i pun sa dea purcoiul inapoi?
Nici nu ar putea sa fie altfel, daca traim intr-un stat democratic. Dar nu e vina nimanui ca statul nu gaseste parghii ca sa opreasca scurgerea averii lui in buzunare private. Si de ce ar face-o? Cine e statul, in definitiv?
Coruptia! Acest termen sau mai bine spus acest fenomen social nociv pentru Romania nu mai mira pe nimeni in ziua de astazi.
Pretutindeni auzim de imoralitatea de care dau dovada alesii nostri, functionarii publici, cam toate persoanele care desi sunt puse in slujba cetatenilor se folosesc abuziv de functia lor publica pentru a isi satisface interese personale.
Nu avem oare legi prin care sa stopam acest fenomen? Dare de mita, Luare de mita, Trafic de influenta, Primire de foloase necuvenite, toate aceste incriminari sunt menite sa opreasca acest flagel. Atunci ce nu merge?
Cum de altfel ne-am obisnuit in Romania, problema o gasim in mobilizarea institutiilor statului pentru constatarea si sanctionarea infractiunilor de coruptie. Intr-adevar, mai vedem cazuri in care cate un ales mai este cercetat pentru o infractiune de coruptie si ne gandim tresarind cu un zambet pe buze „Uite ca pana la urma nu scapa nepedepsit! ” toate acestea in speranta ca vom avea o viata mai buna, si banii dati din buzunarul nostru la buget vor ajunge candva unde trebuie.
Campanii peste campanii cu tema „Nu da spaga”, „Spaga este hotie”, dar oare poti sa respecti acest lucru cand esti in spital iar doctorul si asistentele nici nu se uita la tine daca nu le dai „o atentie”?
Consideram ca suntem pe un drum bun, ca eliminarea coruptiei din tara noastra nu este doar un vis frumos! Insa, de fiecare data cand sunt nevoita sa scot bani din buzunar, realitatea ma readuce cu picioarele pe pamant!
