Bestia în halat alb sau călăul cu suflet, ofițerul SS Fritz Klein originar din Codlea

2
2.523 vizualizari
views

 

fritz_klein-zeiden

Ofiţerul SS Fritz Klein, originar din Codlea, a fost medicul care alegea cine trăieşte şi cine va fi gazat în lagărele de la Auschwitz, Birkenau, Stammlager, Neuengamme şi Bergen-Belsen
Criminalul de război a fost găsit vinovat şi executat în 1945

Acum 63 de ani, pe 15 aprilie, aliaţii au intrat pe poarta lagărului Bergen-Belsen. Naziştii au fost luaţi prizonieri, iar supravieţuitorii masacrului au fost eliberaţi din lagărul morţii. Printre ei, un bărbat purtînd o brasardă a Crucii Roşii, striga către soldaţii britanici: „Cei care se simt rău trebuie să primească imediat îngrijiri medicale!“. Dar ceilalţi deţinuţi l-au recunoscut. Era Fritz Klein, doctorul care-i torturase şi care-i trimitea în camera de gazare. Doctorul morţii s-a deghizat în salvator, încercînd să scape. SS-Obersturmführer Fritz Klein a fost demascat, închis, judecat pentru crime de război şi executat. În timpul procesului, s-a lăudat cu două lucruri: că a extirpat evrei aşa cum orice doctor extirpă o gangrenă şi că a învăţat medicină în România. Bestia cu diplomă de medic s-a născut în Codlea şi şi-a săvîrşit atrocităţile în Auschwitz, Birkenau, Stammlager, Neuengamme şi Bergen-Belsen.

Al doilea Mengele

Supravieţuitorii holocaustului îşi amintesc şi azi de cei care i-au torturat, gardieni, medici, ofiţeri. Fie că mai trăiesc sau au fost executaţi atunci, criminalii de război au rămas în istorie ca figuri într-o galerie a celor mai diabolici ucigaşi. Fără remuşcări, condamnau la moarte oameni vinovaţi doar de faptul că sînt evrei. Alţii, cu o cruzime de neimaginat, schingiuiau copii, femei, bătrîni, în numele progresului ştiinţei. Medicii nazişti şi-au cîştigat reputaţia de călăi, după ce victimele care le-au supravieţuit au povestit ororile care se petreceau în aşa-zisele cabinete medicale din lagărele de exterminare. De la înfometare, la extirparea ganglionilor, injectarea cu substanţe dubioase, privarea de somn, şi pînă la scoaterea organelor şi sterilizare, nicio metodă de tortură cunoscută sau inventată n-a fost ocolită din practica doctorilor cu imaginaţie bolnavă. Un capitol negru în istoria medicinii şi a omenirii de care ne amintim an de an, cînd comemorăm victimele holocaustului. Printre aceste bestii care apar şi azi în coşmarurile supravieţuitorilor a existat şi un braşovean. Fritz Klein, medic şi ofiţer SS, s-a născut în Codlea. Şi-a cîştigat o sinistră celebritate, fiind considerat, după Mengele, al doilea doctor al morţii din lagărele naziste.

„Ucigaşul corect“ de la Auschwitz

Fritz Klein s-a născut în 1888, în Codlea, într-o familie de saşi. A făcut medicina şi stagiul militar în România, dar şi-a terminat studiile la Facultatea de Medicină din Budapesta, după Primul Război Mondial. A profesat în trei spitale din judeţul Braşov, apoi a devenit membru al Partidului Muncitoresc German Naţional-Socialist. În 1940, a intrat în armata română, ca medic militar. Peste trei ani, a obţinut cetăţenia germană. În mai 1943, a intrat în rîndurile Waffen-SS, a patra componentă militară a Reich-ului alături de armată, marină şi aviaţie. A fost trimis pe frontul din Iugoslavia. Pe 15 decembrie 1943, a fost detaşat la Auschwitz. Aici, i se spunea „ucigaşul corect“. Rareori împuşca deţinuţi, misiunea lui însă era de a selecta nou-sosiţii: cei buni de muncă şi cei care urmau să fie gazaţi. Martorii îşi amintesc că, în timpul acestor trieri, nu se putea citi pe chipul lui nici cea mai vagă urmă de emoţie. Klein era devotat meseriei, făcea totul cu plăcere. Dar se simţea frustrat. Era mereu în umbra lui Mengele, devenit deja celebrul „Înger al Morţii“ care făcea cele mai perfecte selecţii pentru crematoriu. Aşa că braşoveanul şi-a continuat cariera ca medic al femeilor din Birkenau, apoi într-un lagăr de ţigani, apoi la Stammlager. În decembrie 1944, a fost transferat la Neuengamme, apoi, în ianuarie 1945, la Bergen-Belsen.

auschwitz

Cine trăieşte şi cine moare

Pe unde trecea, se remarca prin fanatism şi cruzime, calităţi pentru care era avansat în grad pînă a ajuns SS-Obersturmführer. În lagărul Bergen-Belsen, doctorul Fritz Klein era omul de care se temea orice deţinut, pentru că de decizia lui depindea dacă va mai trăi sau nu. În fiecare dimineaţă, Klein făcea inspecţia prizonierilor adunaţi în careu, dezbrăcaţi la pielea goală şi tremurînd ca varga de frig şi frică. Îi împărţea în trei categorii: cei care mergeau la o nouă zi de muncă, aceia care luau drumul crematoriului şi aceia care erau repartizaţi la bordel. Femei şi bărbaţi. Pentru camera de gazare, alegea şi cîte 300 de persoane odată. Victimele erau urcate în camioane şi descărcate, ca un balast, la buza toboganului către crematoriu. Sau treceau întîi prin camera de gazare. De unii se ocupa personal, făcîndu-le injecţii hipodermice şi urmărind etapele prin care trec pînă îşi dau sufletul. În cartea „Medici nazişti: Crima medicală şi psihologia genocidului“, apărută în 1986, Robert J. Lifton a cules mărturii ale supravieţuitorilor. Multe dintre acestea pomeneau de Klein ca de un monstru fără milă, capabil de cele mai abominabile fapte.

Un călău cu suflet

Ca doctor şi ca ofiţer SS, Klein a insistat ca „spitalul“ evreilor să fie separat de cel al arienilor, deoarece „evreii au doar formă umană, nu şi calităţi umane. Ei sînt potenţiali poluatori ai rasei germane“. Cu această convingere, el s-a transformat din vindecător în ucigaş de oameni. Cu toate acestea, Klein avea o personalitate bipolară în care cruzimea se îmbina cu decenţa. Acest rasist fanatic era văzut de către dr. Magda V. ca „un zelot fervent care lupta pentru împlinirea proiectului de anihilare nazist“. Medicul Olga Lengyel spune că era şi „o persoană capabilă de bunătate. Mi-a adus medicamente pentru pacienţii mei şi m-a protejat de răutatea personalului SS. Singurul german din Auschwitz care nu împuşca“. Dr. Ella Lingens-Reiner, prizonieră la Bergen-Belsen, îşi aminteşte că dr. Klein spunea în faţa deţinuţilor condamnaţi la moarte: „Nu sînt un om rău. Chiar nu sînt. Dar viaţa mă întreabă: «Tu sau eu?» şi eu îi răspund «Eu»“. Autorul Robert J. Lifton spunea că, la Auschwitz, Klein era considerat un călău cu suflet. „Tocmai această dimensiune aparent umană a contribuit la creşterea cruzimii lui Klein şi a altor medici nazişti. De exemplu, atunci cînd cerea femeilor gravide să facă un pas în faţă pentru a primi porţie dublă de hrană, în realitate, le trimitea la gazare. Klein credea că prestează un act medical care îl ajuta să aibă capacitatea psihologică de a sfîrşi această farsă hidoasă“.

,,Ştiam ce înseamnă asta: camera de gazare“

Unii cred că medicul SS avea sentimente reale. La un moment dat, s-a arătat atras de o doctoriţă poloneză care împărţea camera cu alte cinci femei prizoniere. Într-o duminică dimineaţă, Klein a intrat în încăpere şi a început să flirteze cu ea. Încerca să o cucerească vorbindu-i despre idealurile lui politice. Visa ca germanii să se alieze cu polonezii împotriva ruşilor. „Nu voiam să murim. Aşa că am rămas nemişcate în pat, până ce flirtul cu această doamnă s-a sfîrşit“, povesteşte o prizonieră. Totuşi, destăinuirea lui a ajuns mai departe şi Klein a fost transferat din lagărul de femei de la Birkenau, cu menţiunea „este în termeni prea buni cu prizonierii“. Nu se ştie despre el că ar fi fost căsătorit. Dar obişnuia să vorbească prin lagăr şi în româneşte. Ba chiar se lăuda cu originile lui transilvane. O româncă deţinută la Belsen povesteşte cum dr. Klein „se prefăcea că e amabil“: „o femeie cu o fiică de 15 ani i s-a plîns că nu primeşte tratament medical. Klein a bătut uşor pe cap fata şi i-a spus mamei în româneşte: «Draga mea, nu fi supărată. Veţi merge la spital. O să am grijă de voi». Ştiam ce înseamnă asta. Camera de gazare pentru amîndouă“.

S-a deghizat în erou

Înainte de venirea armatei britanice, superiorii din Bergen-Belsen au dat bir cu fugiţii. Fritz a rămas şef peste personalul militar şi medical din lagăr. Pentru cîteva zile, şi-a văzut împlinit visul de a fi Dumnezeul tuturor. Însă patriotismul şi curajul l-au părăsit cînd s-a trezit învins. A luat o brasardă a Crucii Roşii şi s-a prefăcut că sortează pacienţi. Ba chiar se arăta îngrijorat de soarta celor foarte bolnavi, care, în realitate erau muribunzi, într-o stare avansată de degradare fizică, slabi şi epuizaţi. Însă trucul cu deghizarea n-a ţinut. A fost recunoscut şi arestat pe 15 aprilie 1945. Ceea ce au găsit englezii la Bergen-Belsen întrecea orice închipuire. Mărturie stă o fotografie care a rămas de referinţă şi care e afişată la Muzeul Holocaustului din New York ca simbol al crimelor săvîrşite în lagărele de concentrare. Fotografia înfăţişează un bărbat în uniformă stînd în picioare în mijlocul unei grămezi de cadavre numai piele şi os. Acest personaj este Fritz Klein. Richard Harwood, autorul cărţii „Chiar au murit 6 milioane?“, îl descrie pe Klein ca pe o victimă a soldaţilor britanici care l-au forţat să stea în mijlocul cadavrelor pentru a face o fotografie sugestivă şi a-i lua chiar un interviu: „Klein a luptat împotriva tifosului şi a celorlalte epidemii. În ultimele zile, la Bergen-Belsen nu era apă deoarece conducta fusese bombardată. Aşa că, fără apă, epidemia era teribilă. Aceia erau morţi de boli, nu executaţi“. Sărmanul doctor Klein! Un erou nedreptăţit! În depoziţia sa la tribunal, a afirmat că acele schelete aparţinuseră unor „oameni care suferiseră mai mult de sete decît de foame“.

25 de secunde

Klein a fost întemniţat în închisoarea Hamelin şi judecat împreună cu alţi 11 inculpaţi de către Tribunalul Militar Britanic de la Lüneburg, pentru mai multe capete de acuzare. Unul dintre ele era acela că a sortat oameni ca pe animale, trimiţîndu-i la moarte prin gazare. În timpul procesului, Klein şi-a recunoscut contribuţia la asasinarea a zeci de mii de oameni, selecţionaţi după criterii „medicale“. Dar a susţinut că el doar executa ordinele superiorilor. Iar despre camerele de gazare doar auzise, nu e sigur că acolo oamenii erau otrăviţi cu gazul morţii Cyclon-B. La 13 decembrie 1945, după 54 de zile de judecată, Fritz Klein a fost condamnat la moarte, prin spînzurare. Era acuzatul numărul 2. Toţi cei găsiţi vinovaţi nu au avut drept de recurs. Niciunul nu a făcut apel. „L-am chemat pe Fritz Klein, l-am legat, apoi l-am împins în camera de execuţie, pe trapă, lîngă Kramer. Am potrivit funiile şi am tras de mînerul pîrghiei. Prima dublă execuţie a durat doar 25 de secunde. Corpurile celor doi bărbaţi au fost scoase din frînghii, aşezate în sicrie şi duse spre a fi înmormîntate. La ora 1 am terminat cu toţi 13. Pentru ultimul, n-a mai fost sicriu, l-am băgat într-un sac. La Belsen ar fi fost înmormîntat cu buldozerul, fără sac“. Aceasta este scena morţii lui Klein, povestită de Albert Pierrepoint, călăul profesionist care i-a executat pe criminalii de război. Fritz Klein a murit la 57 de ani. În aproape toate tratatele despre crimele doctorilor nazişti, poza braşoveanului tronînd peste cadavre a rămas imaginea simbol a atrocităţilor din lagărele de exterminare. O celebritate tristă, ruşinoasă, pe care sîntem nevoiţi să ne-o asumăm.

Bergen-Belsen, staţia terminus

Se estimează că în lagărul Bergen-Belsen au murit între 50 şi 70.000 de evrei. O supravieţuitoare, Hetty Fuhromer, îşi aminteşte că „Bergen-Belsen era cît trei stadioane de fotbal. În ianuarie 1945 au strîns 60.000 de oameni în acest loc. Înghesuiţi, dormind unii peste alţii, zăcînd pe podele, şi fiindcă nu ne-au dat nici apă, nici de mîncare, nici îngrijire medicală, oamenii au început să moară de foame. Eu am făcut tifos“. Condiţiile din lagăr au fost descrise acum 60 de ani de celebrul corespondent de război Richard Dimbleby, dar editorii săi de la BBC au fost aşa de îngroziţi de ceea ce povestea, încît au ezitat să publice articolul. Soldaţii britanici au fost nevoiţi să îngroape 10.000 de cadavre. Maiorul Dick Williams nu poate să uite cum arăta lagărul: „Era o privelişte cumplită. Nu ai cum să descrii exact întreaga oroare, nu era doar în faţa noastră, ci cît vedeai cu ochii“.

„Stăteam acolo şi mă uitam la fumul negru. Klein era lîngă mine. I-am spus: «Mă mir, dr. Klein, că poţi duce la bun sfîrşit această afacere. Nu-ţi mai aminteşti Jurămîntul lui Hipocrate?». Şi el mi-a răspuns: „Jurămîntul meu hipocratic îmi spune să tai anexele gangrenoase din corpul uman. Evreii sînt anexele gangrenoase ale rasei umane. De aceea îi extirp».“
(Dr. Ella Lingens-Reiner, supravieţuitoare din lagărul Bergen-Belsen)

„Fritz Klein: M-am născut în data de 24 noiembrie 1888, la Zeiden (Codlea), lîngă Kronstadt, în România. Sînt subiect român de naţionalitate germană. M-am calificat ca doctor în Budapesta şi am practicat în trei locuri, toate lîngă Braşov.
Maiorul Winewood: Ai fost în armata română?
– Da, pentru trei ani, dar în vara lui 1943, în urma tratatului dintre guvernele român şi german, toţi cei care aparţineau minorităţii germane au fost nevoiţi să-şi continue serviciul în armata germană. Am intrat în formaţia SS deoarece a fost imposibil să intru în Wehrmacht.
– Unde ai plecat în decembrie 1943?
– La Auschwitz unde Hoess era comandant la acea vreme, iar dr. Wirtz, medic senior. Mi-am început munca cu femeile cazate la Auschwitz, am continuat în lagărul de ţigani, apoi în lagărul de familii evreieşti mixte şi, în final, la Auschwitz nr. 1, împreună cu 7 sau 8 doctori.
– Ne spui ce se petrecea la selecţii?
– Cînd a ajuns primul transport, dr. Wirtz mi-a dat ordinul să-l împart în două grupuri: corespunzători pentru muncă şi necorespunzători, adică prea bătrîni, neputincioşi, bolnavi, copii sub 15 ani. Selecţia a fost făcută exclusiv de către doctori. O singură privire asupra persoanei şi, dacă arăta bolnavă, îi mai puneam întrebări, dacă era sănătoasă îmi dădeam seama imediat.
– Ce s-a întîmplat cu oamenii pe care doctorii i-au declarat incapabili de muncă?
– Doctorul făcea selecţia, dar nu putea influenţa ceea ce urma să se întîmple. Am auzit, şi ştiu că mulţi dintre ei era trimişi la crematoriu şi la camerele de gazare.
– Ai mai participat şi la alte selecţii în afară de cele cînd veneau transporturi?
– Am auzit multe despre selecţiile din spitale. Doctorul a ordonat să se facă liste cu oameni care se vor simţi mai bine în 2, 3 sau 4 săptămîni şi oameni care n-aveau şanse să se facă bine vreodată. Mulţi dintre aceşti oameni trecuţi pe listă erau mutaţi în alte departamente sau părăseau spitalul. De cîteva ori am separat oameni cu scabie.
– Ai fost vreodată într-o cameră de gazare?
– Da, o dată, cînd nu funcţiona. Nu intra în atribuţiile mele.
– Care e părerea ta personală despre aceste camere de gazare?
– Nu le aprobam, dar nu am protestat.
– Ştii ceva despre experimentele care au avut loc la Auschwitz?
– Da, dar n-am nimic de-a face cu ele. Alţi doctori le făceau.
– De unde veneau ordinele de selecţie?
– Nu ştiu. Primeam un mesaj prin telefon să merg la gară cu maşina Crucii Roşii.
Colonel Backhouse: Dr. Klein, sînteţi un om educat la o universitate non-germană. Cînd aţi ajuns la Auschwitz şi aţi găsit aceste transporturi de oameni trimise la gazare, aţi realizat că aceasta era o crimă?
– Da.
– E adevărat că aceia care nu erau buni de muncă erau pur şi simplu eliminaţi?
– Da.
– Ca doctor, aţi împărţit pe cei sănătoşi de cei care urmau să moară. Nu încerca nimeni să scape?
– Cîteodată.
– Ce se întîmpla cu bolnavii din spitale care nu se mai făceau bine?
– Pacienţii care sufereau de tuberculoză erau luaţi imediat. N-am ştiut niciodată unde sînt duşi.
– Cînd au sosit transporturile din Ungaria e adevărat că zi şi noapte au lucrat camerele de gazare?
– E posibil.
– Nu erau trimişi la camerele de gazare?
– Nu ştiu exact, dar aşa cred.
– Nu v-a trecut prin minte că SS n-avea nicio intenţie să folosească lagărul Belsen ca lagăr pentru convalescenţi?
– La început, am auzit că e un lagăr de sortare pentru schimburile de prizonieri. Dar mai tîrziu am înţeles că nu e un lagăr pentru oameni bolnavi, ci un lagăr al morţii, al torturii.
(Fragmente din declaraţia sub jurămînt a lui Fritz Klein, la procesul din 1945)

Sursa: Monitorul Expres

https://codlea-info.ro/fritz-klein-ucigasul-corect-calaul-cu-suflet/

Agentie Web | Creare Site Web | Mentenanta Web | Optimizare SEO | Design Grafic

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ