Multi dintre noi, crestini ortodocsi si nu numai, ne marturisim identitatea crestina insemnandu-ne cu Sfanta Cruce, purtam la gat o cruciulita, vedem Sfanta Cruce pe bisericile noastre, o avem chiar si pe care, mai ales aici in Transilvania, o vedem pe vesmintele preotesti, la intrarile in sate, la fantani, dar oare intelegem noi sensul ei adevarat?
Intelegem noi de ce acest semn care ne aduce inaintea ochilor mintii pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat, in postura de rastignit, batjocorit si umilit, a devenit drapelul credintei si al Bisericii Crestine, emblema crestinismului inca de la inceputul acestuia? Evident, vom intelege acest lucru facand apel la istoria biblica si la invatatura Bisericii noastre Ortodoxe cu privire la Sfanta Cruce.
Noul Testament ne descopera ca nici chiar ucenicii lui Iisus, aflandu-se in perioada de noviciat, nu inteleseserea sensul crucii si al jertfei Lui. ,,Fie-Ti mila de Tine, sa nu Ti se intample Tie aceasta”. Dar replica Mantuitorului la auzul acestor cuvinte ale lui Petru a fost categorica. ,,Mergi inapoia Mea, Satano!” Sminteala Imi esti, ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor” (Mt. 16,23).
Domnul Hristos Insusi, intelegand slabiciunea si neputinta ucenicilor de a intelege necesitatea si sensul crucii, incerca sa-i pregateasca pentru jertfa Sa anuntandu-le de trei ori in timpul activitatii Sale apropierea umilintelor Sale si a crucii.
Este justificata partial aceasta neputinta a ucenicilor daca ne amintim ca in Vechiul Testament crucea era instrument de executie si obiect de tortura. In Vechiul Testament se spunea: ,,Blestemat este cel spanzurat pe lemn” (Deut. 21,23). 
Deci nu numai Iisus a fost rastignit pe cruce si El n-a fost nici primul, nici ultimul. Chiar odata cu el au mai fost rastigniti doi talhari de-a dreapta si de-a stanga Sa. Insa pana la El, nimeni n-a acordat vreo insemnatate speciala acestui obiect acestui semn ce intalneste o verticala cu o orizontala, dincolo de scopul lui de instrument de pedepsire cu moartea.
Odata cu rastignirea lui Iisus, insa, a avut loc o transformare, o schimbare radicala in intelesul crucii. Aceasta l-a facut pe Sfantul Apostol Pavel sa afirme ca semnul crucii care pentru cei ce pier este nebunie, pentru noi, cei ce ne mantuim este puterea lui Dumnezeu (I Cor. 1, 18). Dar cum se face totusi ca din obiect de blestem si tortura, crucea a devenit ,,puterea lui Dumnezeu”, obiect de cinstire, ba mai mult, obiect de inchinare? Simplu. Crucea a devenit obiect si semn de inchinare si de cinstire pentru ca pe ea s-a rastignit, s-a jertfit Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca apoi sa invieze.
Nu pentru ca el a fost pur si simplu prins si rastignit de catre vrasmasii Sai, ci pentru ca El Insusi S-a dat pe Sine Jertfa lui Dumnezeu-Tatal pentru noi toti. Moartea lui Hristos pe cruce dupa invatatura Bisericii noastre, nu este o victimizare, nu este o fatalitate, ci o jertfa de bunavoie pentru noi a ,,mielului lui Dumnezeu” (Ioan 1,36). El Insusi a marturisit ca ,,a venit nu sa I se slujeasca, ci pentru ca El sa slujeasca si sa-si dea viata rascumparare pentru multi” (Mat. 20,28), fiindca ,,Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ion 3,16). 
De aceea, de buna voie a decis sa mearga la Ierusalim ca acolo sa fie umilit pe cruce si sa plateasca cu sangele Sau violenta si ura arbitrara a autoritatilor religioase si politice ale timpului Sau. Si numai iubirea Sa pentru oameni, pentru noi explica aceasta: ,,Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai” (Ioan 15,13). Moartea a fost deci biruita de Hristos din interior prin Jertfa Sa pe cruce, nu din exterior, prin acceptare de bunavoie, nu prin fuga de ea. Si a fost biruita definitiv fiindca Hristos ,,cu moartea pe moarte calcand” s-a ridicat din mormant a treia zi demonstrand ca prin cruce nu moartea are ultimul cuvant in istorie, ci viata.
Schimbarea sensului mortii prin Inviere aduce evident schimbarea sensului crucii. Asa a transformat Hristos crucea din semn al mortii si al batjocurii, din semn al blestemului, in semn al Invierii, in semn al biruintei asupra mortii si al binecuvantarii.
Exista astfel o legatura foarte stransa intre Crucea lui Hristos si Invierea Lui. Una fara alta nu are sens. Acest adevar il marturiseste si arta crestina ortodoxa ce reda pictural sau sculptural crucea inconjurata de raze, razele Invierii. Deci Hristos nu se rusineaza de crucea Sa, nu s-a ferit de ea cand s-a jertfit si nu se fereste nici acum ci ne-o ofera spre cinstire si inchinare. Si avem toate motivele s-o facem. Numai astfel ne marturisim credinta si identitatea, ne declaram respectul fata de Dumnezeu, marturisim ca moartea a fost biruita prin Cruce si Inviere, ne asumam cu recunostinta roadele Jertfei lui Hristos si chemam ajutorul lui Dumnezeu impotriva vrajmasilor vazuti si nevazuti, asa cum ne invata si Biserica noastra stramoseasca: ,,Doamne, arma asupra diavolului crucea Ta ai dat-o noua”.
Preot Doctor Laurentiu Nistor
Sursa: ,,Telegraful Roman”, septembrie 2003
Foaie editata de Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Sibiului
