Adevărul este dincolo de ceea ce vedem deseori!
Locuitorii municipiului Codlea sunt supuși de aproximativ 3 ani la grea încercare, orașul fiind un adevărat șantier săpat de la un capăt la altul. În general, oamenii au răbdare, fiind afectați în egală măsură dacă luăm în calcul drumurile pe care le traversăm atunci când nu le ocolim zi de zi. Există de asemenea voci care acuză nerespectarea unor termene, timpul relativ mare aferent lucrărilor, stângăciile vreunui Dorel, iar lista de nemulțumiri poate continua. De fapt, ea nu se termină niciodată.
Pentru cetățeanul de rând important este ca impactul vizual să fie plăcut, iar drumurile să fie practicabile atât pe jos cât și cu mașina. Dar dincolo de aspectul de suprafață puțini știu ce sacrificii implică marile proiecte așa cum sunt cele aflate în derulare pe raza orașului și care este impactul pe termen lung.
Lucrări care se fac după 50 ani!
Cu siguranță mulți am omis acest aspect. Pentru a înțelege situația reală din teren, în cursul zilei de 6 octombrie am luat legătura cu una dintre firmele care execută lucrările edilitare în oraș, gazdă fiindu-ne chiar dirigintele de șantier, un sătmărean dintr-o bucată, care ne-a luat la pas pe străzile unde acesta își desfășoară activitatea cu echipele sale. Spre surprinderea noastră, șeful lui Dorel este un tip deștept, pragmatic, foarte deschis și știe ce vorbește. Își cunoaște foarte bine meseria! Zâmbește când îi spunem că „Dorel” are unele reclamații și ne argumentează cu toată încrederea că lucrurile stau total diferit, lăsându-ne să tragem noi concluzii pentru a nu fi acuzat de subiectivism.
Un astfel de proiect ca cel de la Codlea a avut un procentaj de realizare a săptăturilor de 70% escavare mecanizată și 30% manuală (la lopată). Ori străzile pe care s-a lucrat în Codlea în urmă cu mai bine de 50 de ani au fost gândite la nivelul anilor 1950-1960, iar de eficientizare a lucrărilor realizate ulterior probele dovedesc că administrațiile precedente nu au ținut cont de foarte multe aspecte. Au făcut fușărai sau lucru de mântuială. Este ca și atunci când îți faci o casă fără să tragi utilitățile (apă, gaz, curent) pentru că nu ai destui bani, iar peste timp, în funcție de veniturile familiei, spargi pereții să tragi curentul și repari, spargi din nou să tragi apa potabilă, gazul la un moment dat, ca mai apoi să spargi din nou pentru a introduce canalizare. Apropos…
Are cineva idee câți oameni trăiau și la ora actuală cu șahtul în fundul curții? Știe cineva că există case care deversau apa menajeră și de la baie direct în șanțul din drum?
Conform proiectului de reabilitare implementat la Codlea, toată rețeaua de apă potabilă și canalizare trebuie înlocuită. S-a săpat la adâncime și s-au evitat traversări ale țevilor vechi de gaz, apă și curent în locuri despre care nu se știa că acestea există, în condițiile în care fiecare casă trebuia racordată aproape instantaneu la canalizare, că doar nu era să lași omul cu rahatul în casă. Zeci și chiar sute de țevi vechi și racorduri au trebuit reorganizate. S-a săpat în condiții grele, infecte de multe ori, în acest haos generat de îmbătrânirea rețelelor de utilități de-a lungul timpului, care cedau la orice pas.
Revenind la etapele lucrărilor actuale, până ca o stradă să ajungă în faza finală în care cetățeanul vede bordura nouă și asfaltul pe strada sa, eventual iarba și florile din fața casei a trebuit schimbată toată rețeaua de canalizare și racordată fiecare casă. După canalizare urmează apa potabilă, colectoarele pentru apa pluvială și nu în ultimul rând sistemul de irigații pentru zone verzi. De specificat faptul că NU SE POT introduce țevile de apă potabilă în aceleași săpături cu canalizarea. La fel cum săpăturile pentru introducerea tubulaturii pentru colectarea apei pluviale sunt altele. Asistam deseori la remarci din partea riveranilor de genul: ,,Iar săpați? Păi n-ați săpat și săptămâna sau luna trecută?,, Ce să le răspunzi oamenilor? Că sapi pentru că așa trebuie dacă vrei să faci un lucru ca lumea? Eviți să intri în polemici pentru că oricât ai încerca să explici etapele unei asemenea lucrări, disconfortul primează și nemulțumirea este mai intensă decât mulțumirea ulterioară.
Apa nu știe să curgă decât la vale!
Cu referire la cele două străzi, Șoimului și Vulturului, unde s-a lucrat în condiții extreme pentru introducerea canalizării. Au existat și momente în care toată coloana risca să crape, fiind aruncată precum un balon la suprafață când o viitură a umplut șanțurile cu apă. S-au întâlnit și cu situații în care terenul s-a surpat sau cu țevi de gaz la distanță de 1 m una de cealaltă. Și cu toate acestea, ne spune constructorul, sunt în grafic cu lucrările. La finalul acestora, între 50 și 100 ani nu mai schimbă nimeni conductele pentru că nu va mai fi nevoie.
Ne încheiem vizita „de lucru” după mai bine de 5 ore, plini de noroi și parcă mai obosiți, însă lămuriți cum stau lucrurile. Oricum, pozele vorbesc de la sine…
