,,Eu nu pot fi coleg în Consiliul Director cu Albu, care aruncă permanent lături în reprezentantul Primăriei, care ne finanțează cu mai bine de jumătate din buget. Dacă voi puteți, eu nu pot. ” – își începe Dorin Șaramet scrisoarea de demisie către consiliul director al Fundației Rafael.
Reacția Consiliului Director a fost una normală, pe atât de logică, parte dintre membrii acestia susținând ca activitatea lui Erwin Albu în afara fundației îl privește în mod direct și nu implică beneficiarii fundației. Teoretic este corect, însă practic lucrurile stau altfel și se rezumă la bani. Dar să incepem cu începutul.
Trebuie să fii un soi de cameleon fără scrupule să zâmbești mieros primarului când te duci cu dosarul pentru alocarea de fonduri, iar după ce îți semnează (vezi aici) să ataci public cu titluri de genul: Primaria Codlea ca o „Famiglie”: Rudele noului primar au început lucrările publice prin oraş ? sau Din ciclul „Flegmelor către Codleni dinspre echipa Peneşul Gălbui”, iar acest lucru să îl faci în mod sistematic pe propriul blog. Atât de des, încât să te întrebi dacă blogger-ul nu a făcut o pasiune morbidă pentru Cătălin Muntean.
Cu mult bun simț și coloană vertebrală, Cătălin Muntean, primarul ales, nu s-a lăsat influențat de ieșirile în decor ale lui Albu, ieșiri care au trecut de sfera realului, pe considerentul că acele persoane cu dizabilități nu trebui să sufere. Mai mult de atât, în afară de fondurile alocate pentru Fundația Rafael care reprezintă jumătate din necesarul fundației, acesta a mai organizat și un bal caritabil în iarna lui 2012, suma de peste 200 mil lei vechi colectată fiind direcționată către beneficiari (vezi aici).
În conditiile date, când noul președinte al fundației, Claudiu Ștaier, face toate eforturile pentru a atrage și alte surse de venit cum ar fi sponsorizările unor oameni de afaceri, Erwin Albu atacă politico-administrativ omul care ține fundația pe linia de plutire.
Partea teoretică a celor din consiliul director am subliniat-o. E bine. Altfel spus, n-are nimic sula cu prefectura. Însă pentru cei care nu cunosc termenul ,,sulă”, acesta este un obiect ascuțit care înțeapă și poate răni. Rămâne partea practică, cea care dă cu virgulă, în care într-o bună zi fundația va rămâne fără fonduri în încăpățânarea de a-l pastra pe Albu în consiliul director.
Încăpățanare, corect spus, pentru că Albu nici măcar nu este suspendat conform statutului, acesta aflându-se declarat în campanie pentru europarlamentare. Și inevitabil te întrebi: Acei oameni sunt puși să dorească binele fundației? Dacă da, nu se vede, oricâte activități ar desfășura beneficiarii și oricâte lumânări ar vinde, cât timp acestui consiliu îi lipsește diplomația. Lăsându-l pe Dorin Șaramet să plece prin acceptarea demisiei acestuia și pierzând unul din principalii susținători ai ONG-ului, riscând ca administrația să întoarcă spatele fundației (și aici subliniem că alocarea de fonduri nu este obligativitate), banii putând fi direcționați către alte ONG-uri și asociații care au la fel de mare nevoie de bani, fundația nu are decât de pierdut și va rămâne … parafrazându-l pe Claudiu Ștaier: ,, în inimile codlenilor” și cam atât.
Domnule Saramet va stiu om integru. Daca cedati lasand acei copii cu handicap ai nimanui sa nu credeti ca ii salveaza acest Albu. Este impetuos necesar ca fundatia sa isi vada interesul iar daca acest consiliu director e slab sa fie inlocuit.
ce pregatire de specialitate au si cine sunt? ar fi interesant de stiut ca sa avem habar pe ce se duc banii publici
nare importantza ce fel de pregatire are ca dak iji vd de traba e ok dar vd k perecliteaza acei nekajitzi ………………ji fundatzia aia nu e spital k sa saveze erwin keva k protestt aja k sa pleca k i fake de ras
Dreptul la replica:
Claudiu Staier,
presedinte Fundatia Rafael
Ieri, 17.06.2013, domnul Dorin Șaramet a trimis online cererea sa de demisie către consiliul director al Fundației Rafael. Îmi exprim regretul față de această decizie și încă mai sper să se răzgândească. Îi înteleg motivele și aș mai putea adăuga multe altele care m-ar împinge și pe mine să stau câteva ture sau tot meciul pe margine, dar știu că există un motiv superior pentru care oamenii rămân aproape de Fundația Rafael: beneficiarii acesteia.
Știți, pentru că în ultimul timp am fost foarte prins cu probleme organizatorice, eu lucrând aici și ca voluntar, mai în glumă, mai în serios, Cristi, un beneficiar foarte inteligent și simpatic, mi-a zis că i-am dezamăgit pe toți lipsind de la repetițiile pentru teatru. Ahhh… A durut. Foarte tare a durut. Poate cineva să rabde o astfel de durere? Dorin sigur nu. De aceea nu i-am publicat ieri demisia. Îl știam un om impulsiv și foarte bun. A ales să o publice el astăzi. Nu i-am acceptat-o, deși e un act unilateral. Ei, și? Nu i-am acceptat-o. 😛 De dragul lui și al beneficiarilor.
Cât despre motivele pe care le are pentru a-și înainta demisia, pe unele le împărtășesc și aș mai putea adăuga altele la acestea, așa că voi convoca în curând o întrunire a consiliului director și a membrilor fondatori, pentru a lua decizii care să deblocheze situația din consiliu și pentru a lămuri unele neînțelegeri. Oricine dorește binele se va transforma în generator de soluții. Uneori e mai simplu decât pare, dacă singura politică a consiliului rămâne cea scrisă în viziunea și în misiunea Fundației Rafael.
Între timp, abia dezmeticită după îmbrățisarea copiilor de la Junior Cros, Fundația Rafael a aflat azi că are zilele numărate. Da, dragilor, Fundația Rafael are zilele numărate…și lunile…și anii… Mulți, mulți ani… Din fericire, nu noi, oamenii, decidem sfârșitul numărătorii, nu noi decidem asupra vieții, ci Dumnezeu. La El, toți perii capului sunt numărați, așa că nu vă temeți de câteva valuri! O fundație trăiește cât timp este utilă și cât este iubită în comunitate. Din fericire, proiectele comunitare au demonstrat că beneficiarii fundației și cei care pun suflet în fundație sunt aproape de sufletele codlenilor și ale multor altor oameni.
Fundația Rafael asistă cu profesionalism 43 de persoane cu dizabilități în cadrul centrului de zi și 7 în ambulatoriu. Este în slujba comunității, grija față de beneficiarii ei reprezentând un indicator al civilizației oamenilor de pe aceste meleaguri. Conștiente de importanța serviciului social pe care aceasta îl aduce, autoritățile locale, impulsionate de primarul Cătălin Munteanu, sprijină buna desfășurare a activităților fundației, atât prin subvenții acordate, cât și prin baluri caritabile ori prin încurajarea sponsorilor să se apropie de cunoașterea nevoilor de asistență a persoanelor cu dizabilități.
Copii, tineri, adulți, vârstici, oameni înstăriți și oameni cu punguța mai goală, biserici, școli, instituții medicale și de asistență socială. agenti economici, publicații prietene și ONG partenere…o întreagă retea a binelui învelește fundatia cu un strat binefăcător. Poate ceva strica liniștea constructivă? O, daaa! Din păcate. Apar orgolii, revin ambiții neîmplinite, frustrări personale, acțiuni egoiste… Fiecare dintre noi poate alege să facă bine sau rău în jurul său. Să alegem binele! Uneori, așa cum sfântul Pavel însuși spunea, nu binele pe care voim să îl facem, ci răul, pe care nu voim să-l facem, pe acela îl facem. Cui nu i se întâmplă? Să luăm aminte!
http://fundatiarafael.ro/dumnezeu-numara-fiecare-zi-a-fundatiei-rafael-si-se-bucura-cu-beneficiarii-ei.html
Comments are closed.