Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

6
898 vizualizari
views

După o perioadă de post ce variază ca durată de la an la an, Biserica noastră îi sărbătoreşte pe 29 iunie pe doi mari misionari şi predicatori – prin viu grai şi prin scris – ai  învăţăturii creştine, pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Această sărbătoare a fost instituită ţinându-se cont de faptul că pe 29 iunie anul 67 cei doi au fost martirizaţi împreună la Roma.   Sf. Petru – frate cu Andrei “cel întâi chemat” –  evreu de neam, originar din Betsaida, era căsătorit şi locuia în Capernaum. Se numea iniţial Simon, numele Petru primindu-l de la Mântuitorul Iisus Hristos, Cel ce l-a chemat să devină din pescar ce era de meserie, “pescar de oameni”. De atunci L-a urmat pretutindeni, bucurându-se de o cinstire deosebită în rândul celor doisprezece ucenici, poate şi pentru că era cel mai în vârstă dintre ei. A fost cel care în Cezareea lui Filip a recunoscut şi mărturisit divinitatea Mântuitorului, ceea ce i-a adus admiraţia Acestuia. A fost martor la toate cuvântările şi faptele miraculoase ale Domnului până la momentul prinderii Sale, când, după imprudenţa de a se lăuda că nu se va lepăda cu nici un chip de El, a făcut-o de trei ori, după care şi-a plâns cu amar fapta. În dimineaţa Învierii a alergat primul la mormânt spre a constata Învierea Domnului, a Celui  care mai apoi l-a reaşezat în demnitatea de apostol. După Înălţare, la Pogorârea Duhului Sfânt, cuvântarea înflăcărată a lui Petru a provocat botezul a trei mii de suflete, moment în care s-a înfiinţat Biserica creştină. A săvârşit mai multe minuni şi a predicat Evanghelia creştină cu multă putere, fapt ce i-a atras multe suferinţe, printre care şi închisoarea din dispoziţia regelui Irod Agripa, din care a fost eliberat în chip miraculos de un înger. A  predicat apoi în mai multe provincii din Asia Mică, ajungând până în Babilon, iar în ultima parte a vieţii a plecat la Roma unde a fost martirizat prin răstignire cu capul în jos pe 29 iunie 67 în timpul persecuţiei împăratului Nero.   

În Noul Testament ne-au rămas de la el două epistole soborniceşti.

Sf. Pavel, numit la naştere Saul, era evreu originar din Tars, capitala provinciei Cilicia din Asia Mică. A venit de tânăr în Ierusalim spre a se şcoli să devină rabin. Curând s-a dovedit a fi un înverşunat persecutor al creştinilor, în Ierusalim. A pornit spre Damasc cu gândul de a-i aduce pe creştini la Ierusalim spre judecată şi moarte. A fost momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos, pe care nu-L cunoştea încă, a intervenit în viaţa sa în chip minunat, convertindu-l. După botez, meditaţie adâncă, post şi rugăciune timp de trei ani în Arabia, Apostolul Pavel cum s-a numit după convertire, şi-a început activitatea misionară care a durat peste trei decenii, fapt care i-a adus supranumele de “apostolul neamurilor”. Din oraşul Antiohia Siriei – oraş în care cei botezaţi în numele lui Iisus Hristos s-au numit pentru prima oară creştini – a plecat în cele trei mari “călătorii misionare”. În prima (anii 45- 49) a propovăduit în insula Cipru, apoi în sudul Asiei Mici. În a doua călătorie (anii 50-52) a predicat în Siria, Asia Mică şi Europa, iar în a treia (anii 53-58) din nou în Asia Mică şi Europa. În ultimii ani ai vieţii a trecut prin mari suferinţe, fiind închis doi ani în Cezareea Palestinei, apoi dus la Roma spre judecată. A predicat la Roma timp de doi ani până când a fost judecat şi găsit nevinovat. După eliberare a propovăduit în Grecia, Macedonia, Asia Mică şi Creta, după care în anul 66 este din nou arestat şi dus la Roma spre a fi martirizat pe 29 iunie 67 de către acelaşi Nero, prin decapitare.    Mai mult de jumătate din Noul Testament, adică 14 epistole – numite “pauline” – în care găsim pagini de teologie de o rară frumuseţe şi profunzime, au fost scrise de marele Apostol Pavel.                                                                                                 Prin aceste fapte prezentate foarte pe scurt mai sus, putem înţelege uşor că cei doi Sfinţi Apostoli prăznuiţi azi rămân pentru toţi creştinii modele vii de dăruire şi de dragoste faţă de Dumnezeu şi Biserică, iar învăţăturile transmise de ei prin epistole trebuie să constituie un adevărat îndreptar de viaţă, fiindcă ele ne arată cât de mult au înţeles ei că merită iubit şi urmat Hristos.

Pr. Dr. Nistor Laurenţiu

Agentie Web | Creare Site Web | Mentenanta Web | Optimizare SEO | Design Grafic

6 COMENTARII

  1. Dupa cate stiu eu, mormantul gol (de Pessah) a fost descoperit nu de Petru, ci de Maria-Magdalena, care apoi a povestit lui Petru, acesta spunandu-le celorlalti apostoli. Au fugit impreuna la mormant, unde au descoperit sforile si acea renumita fasa. Iar in noaptea invierii le-a aparut Cristos tuturor apostorilor de odata, cel putin asa imi aduc aminte din evanghelie.

    • Iata ca rastalmacirea unui text obisnuit poate fi argument si pentru rastalmacirea Sfintei Scripturi. In textul de mai sus nu am scris ca Petru a descoperit primul mormantul gol si nu era vorba despre acest lucru aici. Am scris ca a fost primul (dintre cei unsprezece) care a fugit la mormant. Sigur, el, ca si ceilalti, fusesera anuntati despre acest lucru, este adevarat, de catre femeile purtatoare de mir. Am vrut sa pun in evidenta iubirea lui Petru pentru Mantuitorul, nu sa tratez exhaustiv subiectul Invierii Domnului.

      • D-le Prof.Dr. Nistor Laurentiu, cu siguranta aveti dreptate, superficialitatea din care am citit, am inteles se pare gresit.
        Dupa Evangelia Ion Kap. 20, apostoli nu au fost anuntati de femeile purtatoare de mir, ci de Maria-Magdalena. Exsista si varianta cea mai veche dupa Evanghelia lui Marcu, unde un inger anunta Invierea in Galilea, insa femeile de frica nu spun nimic. Dar toate acestea nu au de a face cu textul scris de Dumneavoastra (foarte frumos si … informativ). Departe de mine de a va critica. Respect cunostiintele foarte bine documentate in textul de mai sus.
        Frumos!

      • Omul cat traieste invata! Sunt bucuros ca pot invata si de la Dumneavoastra!
        Citind textul Dumneavastra imi dau seama ca mai am mult-mult de invatat!
        Multumesc!

        • Chiar tu ai spus-o: omul cat traieste invata! Si tu si noi toti ceilalti. Mai ales cei care nu au facut religie in scoala, au lipsuri mari in acest domeniu. Multumim parintelui si celor care au creat posibilitatea de a primi aceste informatii, ptr. ca sa recunoastem , e un mod comod de a invata.

LĂSAȚI UN MESAJ