Am stat și m-am gândit dacă să vă scriu.. – așa își începe cititorul nostru scrisoarea.
,,Au trecut în jur de 10 zile de la incident! Veneam într-o după amiază de la serviciu. După ce mi-am luat copiii de la școală, am intrat în parcarea blocului. Văd o tânără cu un câine în brate. Încerca să îl ascundă de cei care voiau să îl ia pentru a-l duce la adăpostul de câini. Animalul respectiv era aciuit de multă vreme la una din scările blocului, unde oameni „de bună credință și resposabili” îl hrăneau, fără a strânge după el ceea ce ieșea dupa servirea copioaselor și nu de puține ori, împuțitelor mese! Am pus 3 întrebari, după ce am salutat-o respectuos:
1.”E câinele tău?” Răspunsul evident: “Nu”
2. “Strângi caca (scuzați limbajul) după el?” Același “NU” evident.
3. ”Atunci de ce nu îl lași să îl ducă la adapost?” “Îl omoară…”, veni raspunsul.
Am încercat să o informez că există un adapost nou în Codlea și că va fi dus acolo…. A plecat furioasă, intrând în discuție cu alți vecini, care la fel ca și mine doresc să traiască civilizat și în curațenie.
Seara mă sună un vecin, care chiar e de bună credință și care la rândul lui vrea să trăiască într-o țară ca afară. Îmi spune că a auzit-o pe domnișoara respectivă și pe încă o doamnă “iubitoare” de câini fără stăpan, crescuți la geamul apartamentului, că discutau cu pasiune despre mine adresându-mi numai vorbe de “duh”. Nu s-au oprit aici. Au adresat și amenințări de genul: “Lasă că îi arat eu ei! Lasă, că are masină, și aranjez eu mașina, etc.!“ Ulterior, un alt vecin mi-a confirmat că și el o auzise pe tânăra în cauză, ori de câte ori trecuse în ziua respectivă pe lângă geamul meu, adresase amenințări la adresa mea!
Dorind să aflu de ce am creat atât de multă pasiune în viața “protectoarelor”, m-am dus a doua zi să vorbesc cu fata respectivă și să o informez că am aflat despre amenințări. I-am precizat că dacă se întamplă ceva cu mașina mea, ea va fi prima suspectă, logic! Nu a negat și m-a întrebat: “De ce ai chemat hingherii?” Am fost surprinsă de întrebare, nu chemasem eu hingherii (deși acum îmi doresc să o fi făcut). I-am explicat că eu atunci mă întorsesem de la muncă și că nu sunt persoana “mult râvnită”. La 2 zile după discuție, cel care îi chemase, om cu coloana vertebrală, pentru care am tot respectul cuvenit, i-a spus că el i-a chemat. Și bine a făcut, deoarece parcarea era plină de câini vagabonzi, infecți și mulți dintre ei violenți. Și încă nu au dispărut toți. Probabil au fost ascunși în ziua respectiva de marii iubitori de câini fără stăpân.
În dimineata zilei de 5 iunie, când am ieșit să duc copiii la școală, ce credeți că am găsit în parcare? Luneta de la mașină era spartă!!!
Tânăra în cauză, își programase, culmea, o plecare la Brașov în noaptea de dinainte, cu planul de a fi plecată 1 lună de zile din localitate! Fiind sunată și informată de situație și fără a fi acuzată de nimic, răspunde: “Aoleu! Nu am făcut eu ȘI NICI NU AM PUS PE NIMENI!!!“
Un organ al poliției ne-a comunicat ironic: “O să îl căutăm pe făptaș, o să îl căutăm!”
Îmi plac animalele, îmi plac câinii, am un câine, îl țin în casă și strâng după el tot ce “emană” afară…. DAR IUBESC OAMENII! AJUTĂ-MA, DOAMNE, SĂ ÎI POT IUBI ȘI PE CEI CARE SE POARTĂ CA NIȘTE ANIMALE!
VREAU O ȚARĂ CA AFARĂ! VREAU AFARĂ DIN ȚARĂ… DAR NU PLEC!,,
Problema este ca astfel de oameni au un trecut urît, nu traiesc clipa nu constientizeaza faptul ca astfel de animale te deranjeaja la 3 dimineata cînd esti sch.1 si iesi pe balcon s arunci cu frigideru dupa ei ca sa poti sa mai motai o ora doua….ce pot spune decit ca traim intr_o lume in care raul pe care il faci il consideri bine. Dumnezeu sa aiba mila de noi toti si sa ne dea putere de a iubi dusmanii, vrajmasii ….
Problema cainilor vagabonti nu v-a fiu rezolvata niciodata. In codlea nord isi fac veacul 9 caini. Cel putin atatia am numarat ultima data. Nu te poti odihnii de ei la nici o ora, imi e frica sa ies dimineata din bloc ,pt ca nu o data s-au luat dupa mine, imi e frica sa imi duc gunoiul ca e plin de caini si pe acolo, nu te poti da jos din masina ca sar la tine.. Eu iubesc animalele, dar cei care isi doresc un caine sa il tina la ei in casa! Pt mine e un chin sa trec prin cartier in fiecare zi.
Comments are closed.