Popasul Căprioara, vechea atracție a șoferilor de cursă lungă, a ajuns o pustietate plină de gunoaie.
Cu mulți ani în urmă, Popasul Căprioarei era una din cele mai bine cotate locații de pe DN1, loc în care șoferii de cursă lungă poposeau pentru binecunoscuta ciorbă de burtă. Nici codlenii nu ocoleau locul. Nu de puține ori aceștia alegeau Popasul Căprioara. Se organizau evenimente, chefuri… Prin `73, absolvenții școlii de maiștri de la Colorom au facut mare petrecere. Același gen de evenimente le făceau parinții noștri la absolvirea liceului. Că se numea Agroindustrial sau Prelucrarea Lemnului, nu era generație să nu treacă pragul Popasului Căprioara. Singurul restaurant care concura cu Popasul Caprioara era Restaurant Cetate Codlea.
După mai bine de 30 de ani, locul arată jalnic. O pustietate desprinsă parcă din filmele horror, în care munți de gunoaie sunt împrăștiați de vânt, iar câinii rătăciți ronțăie schelete.
Ne-am informat și se pare că locația aparține UNICOM-ului. Au existat câteva tentative de revigorare din partea unor comercianți, însă fără succes. Ai spune că-i blestem, zic babele prin sat.
Cum, sub ce formă și care ar fi mijloacele prin care pot fi atrași posibili investitori și care este rolul (dacă este cazul) administrației locale în vederea intrării Popasului Căprioarei în circuitul turistic, sunt întrebări la care sperăm să găsim raspuns cât mai curând.
se pare ca a ajuns in starea aceasta pentru ca aici stau foarte des controalele rutiere pentru camionagii, si de aceea acestia nu mai opresc aici, pentru a nu fii controlati
Comments are closed.