Am poposit în ziua de 13 decembrie la Complexul de Servicii Sociale Măgura, locul în care își desfășoară activitatea 5 centre în care copiii, cazuri sociale sau cu handicap sever, își duc veacul după cum a decis soarta. Și dacă soarta nu a fost prielnică, cei câțiva angajați inimosi care lucrează la Complexul Măgura își dedică orele de muncă pentru îngrijirea și alinarea acestor copii. Și așa ne-au și primit, cu brațele deschise, bucuroși nu atât pentru alimentele pe care oamenii de bine care ne-au însoțit le-au adus, cât pentru simpla noastră prezență și a faptului că am dorit să vizitam copiii din centru.
În număr de 38, cei aflați la parterul clădirii sunt copii cu handicap sever din centrul Speranta, ce pare desprins dintr-o altă lume. O lume în care pătrunzi cu sufletul la gură și pe masură ce intri în contact cu fiecare caz în parte realizezi că sănătatea fizică și mintală sunt cele mai de preț bunuri ale semenilor. I-am cunoscut pe rând pe cei mici, copii sub 2 ani dar și mai mărișori, cu diferite afecțiuni sau boli rare, suflete care n-au nicio vina că s-au născut așa. Atenția pe care o acordă personalul calificat acestor copii este deosebită, începând cu micul dejun și terminând cu îmbăierea și tratamentul zilnic.
Copii cu autism, copii nevăzători, copii cu boala oaselor de sticlă și copii cu hidrocefalie gigant, cu diverse malformații, copii care fac dializă de 4 ori pe zi, cu toții trăiesc printre noi, o altă față nevazută a lumii, dar pe care nu avem voie să o ignoram. În pragul sărbătorilor, aceștia au primit lapte, oua, produse și preparate din carne de curcan, legume și fructe, și un zambet cu bunătate cât o mie de cuvinte.
