Cu o zi înainte de publicarea acestui articol, municipalitatea a tras concluzia că trecerea de pietoni din fața primăriei trebuie mutată. Un lucru bun, peste drum s-a amenajat o parcarea a cărei ieșire era pe trecerea de pietoni. Așadar, era necesar ca trecerea să fie mutată. Putem concluziona că modificarea trecerii de pietoni a fost o prioritate. Punct.
Pentru a vedea diferenta între două ,,priorități” de același gen, astăzi am pregătit un material. Am ales ca punct sensul giratoriu de la Școala Germană, dimineața între orele 07:40-08:00, un moment de vârf al zilei. Prin acest sens giratoriu trec în medie în intervalul de timp menționat aproximativ 250-280 de mașini.
Oameni grăbiți să ajungă la serviciu, copii la școală, totul este un furnicar. Blocăm traficul din comoditate, pentru că alegem să punem frână exact în fața școlii să ne coboare odraslele din mașină, în loc să oprim în fața castanilor sau pe partea cu Casa de Cultură. Dar noi, noi încuiem și mașinile lăsându-le în mijlocul drumului și ducem copilul de mână la școală. Totul se derulează cu repeziciune. În tot acest vacarm al dimineții, NIMENI NU VEDE că trecerea de pietoni se află la 2 m distanta de sensul giratoriu. Nici pe cea de pe 9 Mai, nici pe cele de pe Măgurii. O clipa de neatenție și te urci pe pietonul care traversează. Nici nu apuci să vezi școlarul pentru că nu apuci să ieși din sensul giratoriu. UN SENS GIRATORIU PERICULOS, de care numai Dumnezeu are grijă. Și norocul fiecăruia. Astăzi, preț de 20 de minute nu s-a întâmplat nimic cu excepția câtorva claxoane, scârțâit de roți și înjurături printre dinți. Și, astfel, inconștiența ne devine obișnuința și în fiecare zi este la fel.
Inconștiența devenită obișnuință
