Din seria `Si noi avem talent`,Ep.UN FALS – Mădălina M. -Pyssyka

0
803 vizualizari
views

Scrisul devine o artă când peniţa este ţinută în mână de un  talent, cuvintele simple devin grăitoare, iar trăirile sunt transpuse atât de frumos mai ales când cineva nu plagiază şi nu dă copy-paste cum s-a întâmplat şi în cazul tinerei pe care mai ieri toată lumea o considera un talent, a reuşit să păcalească multă lume, de la profesorii care ne-au recomandat-o şi pâna la cei care au premiat-o, ne-a păcălit şi pe noi, dar nu vom ascunde acest lucru ci vom arăta cu degetul şi vom sancţiona astfel de comportamente ca cele ale Mădălinei Miron sau Pyssyka. Căci da, ea a furat asa-zisa ei creţie de pe net…

Îmi cer scuze tuturor cititorilor  acestui site, dar am avut încredere în spusele profesorilor care se pare că nu stiau că această tânără este o adevărată plagiatoare, dar mi-au deschis ochii doi cititori fideli, Gabi şi Elena-Elisabeta, care mi-au trimis link-uri spre blogurile  unde am descoperit  că tânăra furase creaţii…printr-un simplu copy-paste…pe romaneste furt intelectual! Imi asum vina de a nu fi cautat pe google creatiile “talentului” Madalina M., iar pe viitor o metoda de certificare a adevaratelor talente va fi si cautarea  google…

Nu încurajăm aceste zise talente, ci le punem la colţ.

“Am deschis ochii spre lume pe 7 noiembrie 1992, la maternitatea din Braşov. Deşi m-am născut cu neacordul părinţilor, am plâns în semn de protest faţă de cruzimea cu care am fost “integrată” în respectabila societate. De atunci multe bătăi de inimă, nimic deosebit, nimic impresionant … decât pe zi ce trece sufletul vrea să evadeze din acest corp spre lumea lui … in inima naturrii !
Am absolvit Colegiul Tehnic Simion Mehedinţi Codlea în acest an cu  note foarte bune, prima pe clasă şi am castigat toate premiile posibile la creaţii literare sau creaţii artistice. Acum urmează să intru la Universitatea Al.I.Cuza, Iaşi la Drept, Litere, Psihologie şi Filosofie ! În viitorul aproiat îmi doresc să deschid un centru de plasament pentru copiii fără părinţi şi un adăpost de animăluţe….
SUNT o persoană căreia îi place să fie în permanenţă informată (şi nu mă refer la bârfe, mondenităţi sau alte chestii de acest gen, ci la informaţii de cultură generală);
Mă calmez punându-mi gândurile pe o foaie sau desenând gândul.
AŞ VREA să am mai multă răbdare cu mine.
PĂSTREZ cu drag trandafirii primiţi de-a lungul timpului (şi care între timp s-au uscat, desigur) într-un aranjament floral foarte frumos… care stă langă calculator şi-mi încantă privirea zi de zi…
MI-AŞ FI DORIT să mă nasc pe PANDORA sau să nu ma nasc…
NU ÎMI PLACE sa văd suferinţă în jurul meu… mi se strânge stomacul şi simt că-mi vine să plâng…
MĂ TEM de singurătate… cred că este cea mai mare temere pe care o am.
AUD mereu la ştiri evenimente triste, despre oameni care s-au sinucis, au avut accidente sau au dat altora în cap… şi mă apucă depresia.  Motiv pentru care mă uit foarte rar la tv. Adică cam o oră- două pe săptămână. Şi mi-e tare bine aşa.
ÎMI PARE RĂU când văd în jurul meu atâţi oameni răi şi egoişti…cât de frumoasă este lumea şi cât de mult o urâţim noi, oamenii…
ÎMI PLACE să râd, să visez,  să iubesc, să miros iarba proaspat cosită şi parfumul brazilor…
NU SUNT perfectă, dar încerc să mă perfecţionez pe zi ce trece.
DANSEZ foarte rar şi silită de împrejurări. Nu-mi place, nu am această capacitate, nu simt nevoia… însă îi admir pe cei care dansează frumos şi armonios şi le place.
CÂNT foarte, foarte rar cu vocea, dar în schimb cânt foarte des la chitară.
NICIODATĂ nu spun niciodată, pentru că întotdeauna există şi excepţii…
RAR arăt lumii că sunt tristă. Încerc să găsesc motive de bucurie în orice lucru şi situaţie, să-mi fac singură zilele cât mai frumoase. O zi în care nu am zâmbit măcar o dată e o zi pierdută…
PLÂNG zilnic.
URĂSC mediocritatea;
ADOR culoarea VERDE, ORHIDEELE, Shar-pei-ul si BMW-urile.
VISEZ că într-o bună zi am să ajung pe PANDORA !
SUNT CONFUZĂ când văd oameni care stau şi se plâng, dar nu iau nicio atitudine… din ciclul celor care plâng uitându-se la drobul de sare, dar nu fac nimic pentru a-i opri căderea, deşi e în puterea lor.
AM NEVOIE de afecţiune ca de aer… e izvorul meu de energie zi de zi.
AR FI TREBUIT să lucrez la capitolul “încredere în forţele proprii”.
AŞ PUTEA să scriu poveşti pentru copii o viaţă-ntreagă, fără să mă plictisesc vreo clipă…şi să citesc până am să putrezesc!
O ador pe Melissa Marr, scriitoarea mea preferată, adorabila ! Ultimele cărţi citite: “Doch als die Suppe kam herein” de Helga Duffek. , “Fascinaţie”,”Obsesie”,”Eternitate” (3 vol.ale  Melissei M.).Şi acum mai am puţinel până termin “Calomnii Mitologice” de Octavian Paler.”

LUMEA IN CARE TRAIM
Lumea mă dezamageste … poate că şi eu pe ea, dar dimineaţa nu mai este dimineată, iar seara şi-a pierdut parfumul şi linistea: au devenit zgomot şi nimic mai mult: agitaţie infernală, toate cuvintele şi lucrurile şi-au pierdut sensul şi farmecul; sunt doar banalităţi; nimeni nu mai vede adevarata lor valoare, nimeni nu mai păstrează în suflet esenţele primordiale, nimeni nu mai pătrunde dincolo de materie şi trup … oamenii sunt acum doar forme diafane a celor ce au fost mai demult fiinţe umane.Războiul trăieşte în fiecare din noi. Ura faţă de duşman ne urmăreşte şi în somn. Lumea de afară nu ne mai lasă să dormim … totul se răsfrânge asupra conştiinţei ….Ce rămâne până la urmă din fiecare?doar regretul şi intrebarea “ce s-ar fi întâmplat dacă …?” ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost cele două razboaie mondiale? ce s-ar fi întâmplat dacă omul nu ar mai fi orbit de setea pentru putere? ce s-ar fi întâmplat dacă nu mai exista Biblia? după ce Cuvinte şi-ar mai fi format omul valorile care acum dispar din noi? omul ar crede dacă s-ar demonstra că Bilblia e doar o minciuna? s-ar nărui o întreagă lume în jurul lui? … poate pentru societatea actuală nu ar mai conta …Suntem doar nişte străini. Doi oameni s-au iubit şi acum nu se mai cunosc … poate că niciodata nu s-au cunoscut … în fiecare zi vor trece unul pe lângă altul, iar peste un timp privirile lor nici nu se vor mai întâlni … apare altceva: altă lume, altă persoană, alte vise, alte perspective asupra lumii.Retrăim aceleaşi vise … ne construim o lume proprie în care ne străduim să credem …şi o vedem a fi perfectă … numai că suntem orbi, nu mai putem privi nici măcar la doi metri în faţa noastră …Niciun sentiment nu mai poate simţi corpul meu … doar scârba faţă de toţi şi toate; m-am săturat de jocul stupid de a conduce lumea … e posibil ca un singur om să hotărască să moară milioane de oameni … cu ce drept? pentru nişte petrol care oricum o să dispară în 20 de ani? lume nebună, nebună de tot !!


DOR
Cum să striveşti în palme stele
Când lacrima îşi spune ruga…
Cum să nu cânţi când de durere
Apusul îşi sărută umbra…
Şi cum să zbori când curcubeul
Născut din rouă şi tăcere
În noapte îşi culege eul
Din zbuciumul fiinţei mele?

Cum poţi să râzi, când visul plânge…
Şi cum să dormi, când ziua doare.
Cum să-nţelegi când viaţa-ţi strânge
Apocalips de dor şi mare…
Şi cum să crezi în Cer şi-n Oameni
Când sufletul dezminte firea.
Cum să iubeşti…când din iubire
Azi strângi la piept doar risipirea?

Agentie Web | Creare Site Web | Mentenanta Web | Optimizare SEO | Design Grafic