În data de 15 decembrie ne-am deplasat la coliba din câmp, locul în care familia pe care am prezentat-o mai deunăzi că trăiește la limita sărăciei, isi duce veacul în condiții mizere. La inițiativa primarului de a le oferi acestora un adăpost provizoriu pe timpul iernii în clădirea spitalului Codlea, după ce a fost consultată și dr. Claudia Coste, managerul spitalului în această problemă și s-a primit aviz favorabil, am luat legătura cu parinții celor doi copii, ca măcar cei mici să fie lăsați să meargă la spital. Acolo, aceștia ar primi un spațiu într-un salon, unde ar avea căldură, apă caldă și mâncare.
Reacția tatălui copiilor a fost pe cât de inconștientă, pe atât de șocantă: ,, ..oleu! Nu mă les eu fără copii”…
În situația dată, așa cum și Cătălin Muntean ne-a spus ulterior informării noastre, ajunge să te doară sufletul doar pentru acei copii.
Un caz social fără precedent, o situație care pare fără salvare pentru două suflete nevionvate, cei doi copii ai familiei. În filmarea noastră se poate vedea cum trăiesc acei copii, în ce condiții mizere.
Coliba din câmp (VIDEO)
Da. replica cu aleu numi las eu copii da dovada de tata!multora le lipsesc acel aleu NUMI LAS EU COPII nu ai ovidiule despre ce si cine sa mai postezi pe net?
Vroiam sa stiu daca, dupa aceasta „deplasare la coliba din camp”, unde ati identificat si „limita saraciei”( probabil in urma efectuarii anchetei sociale) ati reusit sa intocmiti si planul de servicii pentru membrii familiei respective. A…. ce este planul de servicii? Consultati in acest sens Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului sau poate puteti solicita si sprijinul SPAS-ului Codlea.
In plus, nu pot sa trec cu vederea si sa nu va felicit pentru implicarea membrilor din echipa de interventie. Am remarcat in special abilitatile d-vs.( ale membrilor echipei) de consiliere.
Sincer, dupa aceasta interventie specializata de asistenta sociala, finalizata cu eu rezultat… care ramane la aprecierea fiecaruia, imi pun sperantele in ” specialisti ca cei din echipa de interventie” din materialul video postat pe site; as sugera insa, ca inainte de „a pleca pe teren” sa caute in literatura de specialitate termeni precum: atasament, prevenire abandon, stari si trairi emotionale, separare de parinti, trauma separarii. De asemenea vroiam sa va mai atrag atentia, ca asistenta sociala se bazeaza pe cateva principii, dintre care cel dintai este cel al CONFIDENTIALITATII.
Desi nu sunt curioasa din fire, totusi as vrea sa stiu cum se manifesta „durerea de suflet pentru acei copii”.? Poate se vindeca cu postarea materialului realizat si difuzat, bineinteles cu acordul scris al parintilor copiilor ce apar in el.
Intr-adevar, mare dilema, Carmen. Nu stiu ce sa apreciez mai intai, cunostintele tale in domeniul protectiei si asistentei sociale sau ironia? Ce-i drept, nu toti sunt specialisti si stau la un birou incalzit, platiti din banii statului. Iar ca sa iti raspund cum se manifesta la mine durerea de suflet pentru acei copii, le-as taia 15% din salariu pe 3 luni tuturor angajatilor in a caror sarcina intra rezolvarea acestor cazuri.
Bravo , Ovi scurt si la obiect.
Poti aprecia ambele aspecte, atat cunostintele dobandite de-a lungul multilor ani de profesie, cat si „ironia”( pe care as numi-o mai degraba dezamagire) nascuta din experienta acumulata de-a lungul acelorari ani, in care am avut (din neferici ) oprtunitatea de a identifica „limita maxima a saraciei”, care cu siguranta nu este cea pe care ai identificat-o tu, in cazul prezentat.
In ceea ce priveste reducerea procentula a remunerariei specilistilor din sistemul de stat sunt in total acord cu tine, doar ca eu as incepe cu cei care ne servesc pe masa „legislatie europeana atipica fenomenelor sociale existente in Romania” , cu alte cuvinte cei care stau in”birouri incalzite” la un nivel mai sus pozitionat pe organigrama. Cat despre bietii angajati din primarii, in cadrul Serviciului de Asistenta Sociala nu cred ca acestia ar suferi prea mult in urma taierii salariilor, oricum sunt foarte mici. Poate asa ar putea sa solicite si ei sprijin financiar de la stat, precum beneficiarii carora le completeaza non-stop dosare peste dosare
( pentru a beneficia de venitul minim garantat, pe care il merita cu desavarsire dupa ce s-au odihit o luna, cu exceptia celor 72 de ore prestate cica ” in folosul comunitatii”) neavand posibilitatea de a se ridica de „la biroul incalzit”. In concluzie, puteti incepe cu taierea salariala de la varf in cadrul UAT-urilor, poate asa reusiti sa strangeti bani de investitii pentru locuinte sociale. In acest caz v-as mai recomanda si multe alte primarii din judet, cu care ong-ul pe care il reprezint incearca sa dezvolte proiecte de prevenire a abandonului copilului de familie.
Si daca totusi „va pasa si va doare sufletul” cum ati finalizat cazul?Totul este doar de imagine( este doar parerea mea personala, exprimata dupa ce am vizionat „stirea” cu pricina). V-ati gandit sa adapostiti acei copii la dumneavostra acasa, avand atata durere in suflet? Sau poate sa le fi facut macar o baie si sa-i chemati la o masa calda?… Decat sa-i fi postat pe site. Cu siguranta imi veti raspunde adresandu-mi aceeasi intrebare. V-as da si un raspuns dar ma retine principiul CONFIDENTIALITATII.
De acord, Carmen, legislatia ne dezavantajeaza la momentul actual. Daca iti spun ca DA, am imbracat si imbaiat copiii saraci, cresc mai mult in ochii tai sau? Pacat ca tu consideri aceasta actiune si actiunile noastre in general o campanie de imagine. Iti trimit decontul pentru reparatia masinii mele, a motorinei, lucruri care nu se vad. Si te mai invit sa iesi din birou sa vezi cum este sa alergi toata ziua sa ajuti, sa atragi sponsorizari, sa dai si sa nu te astepti sa primesti la schimb.
Comments are closed.