Tre să fii un antitalent să ocolești norocul, iar când ți se proptește în față să îl sari. N-aș fi scos-o p-asta din tărtăcuță de nu mi s-ar fi întâmplat chiar mie…
Dacă aș fi avut un dram de minte, m-aș fi scos inapt când au venit cu arcanul să mă ia în armată. Dar colonelul de la comisariat, ăla de era să îmi vâre un deget în dos ca să vadă dacă-s sănătos, m-a trimis să cânt ,,Frunzuliță mușețel” cu ranița în spate, special într-o unitate specială de căutători în dosuri, pentru că i-am răspuns obraznic! Am cântat atât de frumos în tilicarie în jurul lacului de la Roșu, încât comandantul de garnizoană a prins drag de mine și mi-a spus: ,,Tinerețe, te iau la TVR să apărăm țara!”
Și am apărat-o până a terminat omul ,,,Dreptul”, iar eu mi-am terminat încheietura mâinii cu care îi scriam referatele și fițuicile. C-așa au ajuns unii oameni mari. Și m-am intitulat furier, trăi-mi-ar! E drept că eram mai frumușel sergent de birou, decât carabinier fruntaș cu epoleți, înțepenit cu cizmele până-n gat în fața trecătorilor de pe bulevard. De colegi te apuca mila când îi vedeai cum rabdă cu zâmbetul înghețat și dureri de călcâie pân` la ouă.
Ai fi putut jura că s-au trezit într-un batalion disciplinar fără să aibă vreo vină… Și-i înveleam noaptea cu pături, pe când istoviți cădeau rupți de somn prin gherete, că doar cine avea să fure tembeliziunea cu totul? Mama?!
– Dom` comandant, să știi că eu ți-am mâncat roșiile din grădina TVR-ului toată vara! Na! Recunosc. De-al naibii. Că m-ai trimis numa` de două ori acasă în permisie.. După flori, desigur. Vestitele garoafe de la Codlea aveau mare căutare la București. Până într-o zi când s-a ales praful și de Sere Codlea.
Nu știu dacă m-a deșteptat sau m-a îmbacsit serviciul militar. Cert este că a fost totuși o treaba bună. Te călea într-un fel anume, te învăța să îți muști limba și să gândești de două ori înainte să deschizi gura. Îți arăta și cealaltă față a oamenilor când ți se fura colțul de pâine de sub pernă, puteai deosebi binele de rău după metode neînțelese de alții si puteai compara caracterul oamenilor. Parșivi, altruiști, invidioși, frustrați… Și da, deveneai cumva barbat în lupta pentru supraviețuire.
