Variola maimuţei se poate transmite şi prin contact cu lenjerie şi obiecte contaminate cu virusul de persoane infectate.
La 14 august Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a declarat epidemia de mpox – variola maimuţei – o urgenţă de sănătate publică de interes internaţional, cel mai ridicat nivel de alertă, pentru a doua oară în doi ani, în urma unui focar de infecţie virală în Republica Democrată Congo care s-a răspândit în ţările vecine, relatează Reuters şi AFP.
Variola maimuței (MPX) este cauzată de virusul monkeypox care aparține genului orthopoxvirus din familia poxviridae.
Poxvirusurile au rezistență crescută în mediul uscat, la temperaturi crescute și toleranță la orice tip de pH în comparație cu alte virusuri încapsulate, ceea ce influențează puternic persistența lor în mediu, spune Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP) din România.
Boala nu se răspândește ușor interuman, susţine INSP.
Transmiterea bolii
Transmiterea interumană a variolei maimuței de la o persoană infectată are loc prin contact cu materialul infecțios din leziunile cutanate, prin picături respiratorii și prin obiecte contaminate. Transmiterea prin picături respiratorii necesită contact prelungit față în față, spune INSP.
INSP nu intră în detalii despre modurile în care se transmite boala
Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor e mai explicit în privinţa căilor prin care se transmite variola maimuţei.
Virusul e transmis prin contact apropiat fie cu un animal sau cu un om infectat, fie prin contact cu materiale contaminate cu acest virus, spune Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC).
Virusul intră în organism prin: leziuni ale pielii, prin tractul respirator, ochi, nas, gură, contact cu fluide corporale infectate.
ECDC spune că s-au înregistrat şi cazuri în care virusul a fost transmis fie prin placentă de la mamă la făt, fie infecţia a fost contractată în spital.
Centers for Disease Control and Prevention (CDC) din SUA explică clar cum se trasmite şi cum nu se poate transmite variola maimuţei
Transmitere prin contact cu materiale şi obiecte infectate
CDC spune că variala maimuţei se poate transmite prin contact cu obiecte, materiale, suprafeţe care nu au fost dezinfectate după ce au fost atinse, respectiv folosite de persoane infectate cu variola maimuţei. Concret, boala se poate transmite prin folosirea hainelor, prosoapelor, altor obiecte contaminate de oameni infectaţi cu variola maimuţei şi se poate contracta inclusiv de pe lenjeriile de pat folosite de către cei infectaţi, conform documentului semnat de CDC.
CDC spune că variola maimuţei nu se poate lua din bazine, piscine care conţin apă clorinată, judecând după standardele privind clorinarea apei din bazine, prevăzute de legislaţia din SUA.
Infecţie transmisă de animale infectate
Variola maimuţei se poate contracta prin contact direct cu animale infectate din ţările unde infecţia e endemică (vânat, procesarea cărnii animalelor infectate, zgârieturi produse de animalul infectat).
Care sunt țările „de baștină” ale virusului
Țările endemice pentru variola maimuțelor sunt: Benin, Camerun, Republica Africană Centrală, Republica Democratică Congo, Gabon, Ghana, Coasta de Fildeș, Liberia, Nigeria, Republica Congo, Sierra Leone și Sudanul de Sud.
CDC spune că e posibilă, dar puţin probabilă infectarea cu variola maimuţei de la un animal de companie infectat cu acest virus.
Are probabilitate mare să fie infectată cu virusul monkeypox persoana care are următoarele simptome, conform INSP din România:
– erupție cutanată inexplicabilă, localizată sau generalizată, ombilicată sau cu crustă, cu orice localizare,
– persoana are unul sau mai multe dintre simptomele: febră de obicei, peste 38,5°C, durere de cap, dureri lombare, oboseală, inflamarea ganglionilorlimfatici localizată sau generalizată.
şi se află într-una dintre situaţiile de mai jos:
– a avut contact un caz confirmat sau probabil de variolă a maimuței în perioadă de 21 de zile anterioare datei debutului,
a călătorit în țări endemice MPX în perioada de 21 de zile anterioare datei debutului simptomelor.
– a avut parteneri sexuali multipli sau necunoscuți în perioada de 21 de zile anterioare datei debutului,
– este homosexuală.
Confirmarea infectării cu variola maimuţei se face cu următoarele teste de laborator:
- fie cu RT-PCR pozitiv pentru MPXV.
- fie cu RT-PCR pozitiv pentru orthopoxvirus și secvențierea genomului viral pentru confirmarea detectării virale pentru MPXV, spune INSP.
Dacă omului i se confirmă prin teste la laborator că e infectat cu variola maimuţei, medicul îi poate recomanda:
– pentru persoana cu formă ușoară a bolii: izolarea la domiciliu, sub supravegherea medicului de familie, până la căderea ultimei cruste și înlocuirea acesteia cu un strat nou de piele sănătoasă;
– pentru omul cu formă medie sau severă a variolei maimuţei: izolarea în spital cu posibilitatea externării conform deciziei medicului specialist de boli infecțioase dacă simptomatologia s-a ameliorat, cu continuarea izolării la domiciliu, sub supravegherea medicului de familie, până la căderea ultimei cruste și înlocuirea acesteia cu un strat nou de piele sănătoasă, spune metodologia de supraveghere a bolii, a INSP, consultată de Economica.net.
Cazul confirmat, izolat la domiciliu, trebuie monitorizat zilnic, de medicul de familie sau de către DSP.
Bolnavul cu variola maimuţei poate părăsi temporar locuința dar trebuie să poarte o mască medicală care să-i acopere nasul și gura și vestimentație care să acopere leziunile (pantaloni lungi, bluză cu mâneci lungi).
Aceste persoane trebuie să evite contactul apropiat sau intim (îmbrățișare, sărut, contact prelungit față către față în spații închise) cu alte persoane, spune INSP.
Ce trebuie să ştie oamenii care au avut contact apropiat cu persoana infectată cu variola maimuţei
DSP va identifica contacții apropiați ai persoanei depistate cu variola maimuţei. Aceştia sunt: partenerii sexuali, persoanele care trăiesc în aceeași gospodărie sau cu care utilizează în comun aceeași lenjerie de pat sau îmbrăcăminte.
Toți contacții apropiați vor fi monitorizați timp de 21 de zile după ultima expunere/contact cu persoana depistată cu variola maimuţei pentru febră și celelalte simptome specifice bolii.
În această perioadă, contacții apropiați trebuie să evite contactul fizic apropiat cu copiii mici, femeile însărcinate, vârstnici și persoanele imunodeprimate.
Animalele de companie care au avut contact cu un caz confirmat de variola maimuţei vor fi izolate pentru o perioadă de 21 de zile de la data ultimului contact cu cazul confirmat de variola maimuţei.
