Frumusetea drumului nostru prin lume

Se poate trai din frumusete. Din inimi pure, nobile si incantatoare, din inceredere, curaj si incantare. Ne putem hrani sufleteste din frumusetea scrisului, din lucrurile simple, din frumusetea de a iubi si de a darui iubire, chiar si din frumusetea ispitei. Parfumul florilor, manuta de copil care te strange sa ramai aproape, flacara lumanarii, zborul pasarilor.

Interpretarile negative duc la finaluri triste, nedorite. Latura pozitiva a noastra aduna frumusetea in noi si ne impiedica sa imbatranim. Haideti sa ne uitam mai atent in jur, cu o uimire adanca fata de miracolul si ineditul vietii. Noi, mici farame de viata cuprinse in jocul universal, vom intelege sa apreciem iubirea, bucuria,  creativitatea, pacea interioara.

Frumusetea o aflam in surasul unui copil, in privirile senine, in dragostea din ochii celor ce ii iubesti.

Frumusetea lucrurilor care ne inconjoara trece adesea neobservata. Lucrurile banale sunt atat de prezente in viata noastra incat nu mai intelegem puterea lor de a ne face mai buni, de a naste ganduri, idei noi, sentimente profunde.

Daca incercam un mic exercitiu de imaginatie propunandu-ne sa admiram farmecul lucrurilor de langa noi s-ar putea sa ramanem placut surprinsi de varietatea si perfectiunea matematica a Universului.

Contempland minunile de zi cu zi cu care am fost binecuvantati poate vom reusi sa intelegem ce daruri am primit odata cu venirea noastra pe Pamant, sa ne bucuram din plin de ele si de fiecare zi, sa devenim mai buni, sa primim si sa daruim iubire, credinta, iertare.

Sa iubim lucrurile marunte care ne fac fericiti. Sa ne iubim pana si greselile pentru ca ele au dat frumusete drumului nostru prin viata si lume. Sa mai simtim deliciul unei simple plimbari in natura extaziindu-ne de arbori, de sunete, de culori, de bucuria de a fi om liber care poate merge, auzi si vedea in voie.

Sa dam atentie celor din jur, fiinte si lucruri deopotriva. Perceptia tristetii si frumusetii acestei lumi va fi cauza chinurilor si bucuriilor noastre, dar va fi intensa si autentica, dovada ca sufletele noastre sunt pline de viata.

Sa nu traim in trecut, sa nu ne iluzionam cu privire la viitor. Toate fortele noastre, toata energia pozitiva sa ne-o concentram in prezent. Sa dam putere maxima clipei de azi.

Lumea intreaga se va da la o parte din fata omului care tinteste foarte sus. Chiar daca nu va reusi, acesta va fi macar cu cateva trepte mai aproape de Dumnezeu.

Sa ne ingaduim ragazul unei clipe de liniste, sa dam voie florilor sa infloreasca, norilor sa zburde, pomilor sa danseze in vant, viselor sa ne invaluie. Iubesc soarele, umbrele, sunetele, soaptele.

Stiu ca traim intr-o realitate iritanta, dar sa recunoastem ca toate ideile si gandurile marete au avut prim contur in visare. Sa iesim din negru si sa ne concentram sa traim in alb.

Frumusetea e simplitate, eleganta, senzualitate.

Frumusetea e in noi, in speranta de bine, in iluzii, in senzatii, in adevar, in admiratia noastra neconditionata fata de ceilalti, in bucatica de suflet cu care noi insine privim lumea. Pentru a vedea aceasta parte a sufletului ar trebui sa cultivam o stare de apreciere, de sinceritate si de gratitudine.

Sa traim ca si cum ziua de azi ar fi ultima noastra zi. Sa nu lasam pe nimeni sa ne minimalizeze ambitiile. Sa credem in oamenii mari, care sa ne faca sa ne simtim si noi mari in preajma lor.

Sa zambim inca din zori gandindu-ne la frumusetea zilei care se dezvaluie. Fereastra inimilor noastre sa fie larg deschisa sa primeasca lumina. Sa privim in jur cu suflet de copil, cu ochii inocentei.