Povestea impresionantă a surorilor care trăiesc în casa din chirpici

Denisa, Ana – Maria și Alexandra sunt cele 3 surori care locuiesc împreună cu bunica lor în casa de chirpici de la Râșnov, în condiții sărăcăcioase, la limita existenței. Și chiar dacă soarta le-a fost potrivnică, cele trei surori de 12, 13 și respectiv 15 ani, merg în fiecare zi la școală pentru a învăța și a primi educația necesară. În toată sărăcia își doresc să ajungă oameni cu carte: învățătoare și medic veterinar.

Se apropie iarna și afară este foarte frig, iar fetele vin cu ghiozdanul în spate în drum spre casă fiecare purtând câte două hăinuțe subțiri, de vară, pentru că nu au haine îmblănite. Odată intrate pe portița din curtea căsuței își salută bunica și se descalță la intrare în bucătărie. Bunica este curioasă și le întreabă cum a fost la școală. Pentru că spațiul este foarte mic, compus din bucătărie și o cameră minusculă, fetele își fac temele pe masa de lângă sobă, unde bunica pune câteva vreascuri din cele rămase. Vorbărețe și vesele, fetele își împrătășesc experiențele de la școală, apoi merg la treabă. Știu că trebuie să o ajute pe bunica în gospodărie și își împart sarcinile. Denisa, cea mai mică dintre surori, adună rufele de pe sârmă, apoi merge la marginea pădurii cu Ana-Maria pentru a aduna vreascuri, după care le taie cu toporul și la aduc în casă. Au strâns o lădiță cu crenguțe. Fac acest lucru de pe o zi pe alta. Nu au gaz și căsuța trebuie încălzită, la fel și mâncarea făcută pe plita sobei.

In acest timp, Alexandra, sora cea mare, curăță cartofi pentru o tocană. Este cea mai bună mâncare pe care o pot face, altceva nu au. Ea se ocupă de bucătărie și ne spune și cum face mâncarea. Cea mică are un timp de răgaz și se joacă cu pisica.

Fetele au câteva hăinuțe, frumos împachetate într-un spațiu mic al dulăpiorului din cameră. Ana Maria ne arată câteva dintre ele și ne spune că sunt puține și că i-au rămas mici. Copiii la școală râd deseori de fete că sunt sărace și nu au cu ce să se îmbrace. Pe Alexandra o deranjează, la fel și pe Ana Maria, care se apropie de vârsta adolescenței. Pe Denisa nu o deranjează că nu au, spune că este fericită că au un acoperiș deasupra capului, că alți copii nici nu au casă. Au o gândire pozitivă și se bucură de momentele împreună, însă și-ar dori tare mult ca mama lor să se întoarcă acasă.

Mama fetelor le-a părăsit când bunicul a murit în urmă cu aproape 2 ani, când a plecat de acasă la Pitești, după un bărbat. Fetițele au crescut fără tată, acesta a murit cu 11 ani în urmă, într-un accident stupid. Cea mică nici nu a apucat să își cunoască tatăl.

Zilele trecute s-au urcat pe casă pentru a repara acoperișul și hornul, că le ploua prin tavan. Sunt curajoase și harnice, dispuse să facă tot ce este necesar pentru a se gospodări și par să nu se dea bătute, chiar dacă în secolul XXI aceste copile încălzesc apa pe sobă și se spală la lighean. Pentru cele trei copile pretențiile nu sunt mari, își doresc să aibă lemne ca să poate trece iarna și hăinuțe groase.