Deputatul de Brașov, Ana Loredana Predescu, a reamintit la tribuna Camerei Deputaților motivul, momentele și însemnătatea zilei de 15 noiembrie de la Brașov.
”Stimați colegi,
Astăzi, întoarcem încă o filă de istorie națională, brașoveană, un moment ce avea să aprindă în sufletele tuturor românilor speranța de libertate. An de an, în decembrie, românii care n-au uitat cui datorează libertatea plătită cu sânge, îi celebrează pe eroii Revoluţiei din ’89. Însă, seminţele acelui eveniment care a schimbat cursul istoriei ţării au început să germineze mai devreme, la Braşov.
În urmă cu 34 de ani, pe 15 noiembrie 1987, într-o zi la fel de mohorâtă, a avut loc prima
revoltă muncitorească anticomunistă, pe fondul unei nemulţumiri generale faţă de regimul
draconic pe care soţii Ceauşescu îl impuseseră în întreaga ţară.
Într-o zi de duminică, când orașul se pregătea de vot pentru deputații Marii Adunări Naționale, la uzina de autocamioane „Steagu Roșu”, muncitorii au decis să înceteze lucrul în semn de nemulţumire pentru că nu le fuseseră plătite salariile integral.
Erau vremuri tulburi, măsurile draconice impuse de regimul comunist implicau reducerea
consumului energetic şi alimentar, precum şi scăderea veniturilor muncitorilor.
Toată România îndura condiții vitrege de trai, dar Brașovul, oraș mândru și cu tradiție, unul
dintre cele mai dezvoltate centre industriale urbane, cu mai mult de 61% din forţa de muncă angajată în industrie, s-a ridicat într-o revoltă spontană. Când au încercat să obţină răspunsuri de la conducerea întreprinderii, muncitorii de la uzina „Steagu Roșu” au fost tratați cu dispreț.
Coloanei de manifestanţi i s-au alăturat mii de muncitori de la fabrica Tractorul Braşov, fabrica Hidromecanica, elevi, studenţi şi alţi locuitori, iar protestul a devenit unul politic unde s-au strigat pentru prima data liber sloganuri. Revolta muncitorilor din Brașov, numită și „revolta șubelor”, după îmbrăcămintea muncitorilor care au ieșit pe stradă să-și strige nemulțumirile, s-a încheiat prin condamnarea și deportarea grupului de 61 de „vinovați”, după 17 zile de anchetă dură. Aceste cifre seci pecetluiesc dramele părinţilor, soţiilor, prietenilor şi rudelor celor pedepsiți.
Stimați colegi, ieşirea în stradă a muncitorilor, în acea duminică, a fost un act de foarte mare curaj din partea lor, au sfidat regimul dictatorial și au luptat pentru drepturile lor.
Au luptat pentru dreptul la muncă, au luptat pentru dreptul la libertate, au luptat pentru o viață demnă și bună. Un exemplu ce trebuie amintit, respectat și elogiat de generațiile ce vor urma. Cu toate acestea, se pare că nu am învățat lecțiile trecutului.
Iată că după 34 de ani, scandările de atunci „Vrem lumină şi căldură!” devin din ce în ce mai actuale. Astăzi, înțelegem, poate mai bine ca oricând, problemele cu care se confruntau românii în acele vremuri. Poate ne vine greu să acceptăm că, la mai bine de trei decenii de la Revolta muncitorească din Brașov, ne învârtim în același cerc al neajunsurilor: problema căldurii și a apei calde este una stringentă, limitarea drepturilor și libertăților fundamentale se încalcă flagrant și în ziua de azi, prin măsuri abuzive, neconstituționale. Din respect pentru actul lor de mare curaj în acele vremuri, mă voi opri acum din a descrie toate lipsurile și neajunsurile societății, vă invit astăzi să reflectăm nu numai asupra problemelor care domină societatea, ci asupra unui citat pe cât de simplu, pe atât de puternic, rostit de Winston Churchill „Poporul care și-a uitat trecutul, nu mai are viitor”.
VIDEO – Ana Loredana Predescu
