…consideră Nicole Oma în introspecția asupra vieții de artist, dincolo de frumusețea ce i-a fost hărăzită pentru a picta.
,,Sunt născută în Brasov, am 38 de ani. Am absolvit Faculatea de Psihologie si Pedagogie, specializarea Psihologie, iar momentan mă formez în meseria de psihoterapeut.
Întâlnești oameni de care te legi dincolo de cuvinte, oameni care văd în tine mai mult decât vezi tu și care aleg să îți dăruiască clipe de viață, astfel încât să descoperi aceea parte din ființa ta, de care încă nu ești conștient. Sunt oameni care parcă sunt făcuți pentru sufletul tău. Un astfel de om este doamna Iudita Pelea, un dascăl minunat care m-a ajutat să descopar în interiorul meu talentul și dorința de a picta.
Acum mai bine de un an, dupa îndelungi perioade de zbucium, Dumnezeu mi-a întins o mână, iar eu m-am agățat de ea, ca și cum ar fi fost ultima posibilitate de a ieși din golul sufleteasc în care mă aflam. Era mâna d-nei Iudita Pelea, unul din oamenii sufletului meu, care mi-a arătat direcția pe care aveam să o urmez de la acel moment, iar calea era cea a penelului și a culorilor. Dacă până atunci viața mea era doar o combinație de alb și negru, pe alocuri cu sfumături de gri, din acel moment culoarea a început să doneze toate trăirile ulterioare. După aceea totul a devenit muncă, dăruire, concentrare, perseverență, satisfactie..
Îi sunt profund îndatorată, de asemenea, doamnei Enache Silvana care, prin faptul că m-a invitat la emisiunile dânsei de la TVS Brașov, a demonstrat că are încredere în mine și în modul meu de a mă manifesta printr-un altfel de artă. De altfel ideea expoziției îi aparține în întregime.
Dorința de a picta vine ca un impuls de nestăpânit și am o stare de bucurie imensă, de parcă aș fi îndrăgostită. Și atunci pictez în continuu, de dimineață până noaptea. Cineva spunea că pentru a depăsi depresia trebuie să începem sa creăm. De când am auzit aceste cuvinte am început să îmi creez propria realitate.
Expoziția cuprinde 30 de lucrări, realizate prin tehnica de pictură pe sticlă în ulei. Sunt icoane cu Maica Domnului cu precădere, iar cea mai des întâlnită temă este Maica Domului cu Pruncul.
Variante prezente în expoziție:
– Călăuzitoarea; Hodigitria – în acest tip, Pururea Fecioara Maria îl ţine pe Mântuitor şi arată spre El, ca o călăuză spre Dumnezeu şi spre mântuire.
– Mila Afectuoasă; Eleusa – În acest tip de icoană, Maica Domnului îl ţine pe Fiul ei, care Îşi ţine faţa îndreptată spre ea şi are cel puţin o mână în jurul gâtului ei sau al umărului. Dulcea-sărutare; Glikofilusa – este o variantă a Eleusei, în care Pruncul are fata lipită de a Maicii, într-un gest de mare tandreţe.
– Rugătoarea, – Oranta sau Platitera, Panagia, Doamna Semnului – În acest tip de icoană, Fecioara Maria este prezentată cu mâinile desfăcute şi cu Iisus Prunc desenat într-un cerc peste pântecele ei.
– Acoperământul Maicii Domnului
– Potirul nesecat
– Maica Domnului umilenie
Materialele folosite: sticla de suport a picturii, culorile pe bază de ulei, tușul pentru conturul picturii, pensule, foiță lichidă pentru auritură, ramă din lemn.
Nici o altă icoană creştină nu este atât de prezentă, de iubită şi venerată ca icoana Maicii Domnului, în diferitele ei variante. În icoanele ortodoxe, Maica Domnului e zugrăvită foarte rar fără pruncul Iisus. Iar atunci când e zugrăvită singură, este concepută de către iconar ca Maică a durerii sub cruce, cu mâinile încrucişate şi capul plecat, câteodată cu săbiile.
Din punct de vedere teologic, icoana Maicii Domnului o reprezintă pe prima fiinţă umană care a realizat scopul Întrupării: îndumnezeirea omului. Această reprezentare este, împreună cu icoana lui Hristos, fundamentul tuturor iconografiilor care îl reprezintă pe Dumnezeu devenind om.
Iconografii din toate timpurile au încercat să o prezinte pe Maica Domnului cât mai frumoasă, blândă, demnă şi slăvită pe cât au fost ei de capabili. Uneori au pictat-o mâhnită şi uneori îndurerată, dar întotdeauna plină de tărie spirituală şi de înţelepciune.
Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului se recunosc cel mai degrabă după cele trei stele – una pe frunte, a doua pe umărul drept, a treia pe umărul stâng. Aceste trei stele simbolizează fecioria Fecioarei Maria înainte de naştere, în naştere şi după naştere.
Aceste trei stele mai sunt şi simbolul Sfintei Treimi. Uneori, a treia stea este acoperită de chipul Mântuitorului Copil, a doua persoană a Sfintei Treimi.
Ca regulă, veşmântul Maicii Domnului se zugrăveşte în trei culori principale: în auriu, roşu şi albastru. Haina de dedesubt este albastră, cea de deasupra roşie, amândouă întreţesute, ţesute şi împodobite cu aur. Culoarea aurie simbolizează nemurirea, cea roşie – slava şi domnia, iar cea albastră – cerurile. Ceea ce înseamnă: înveşmântată în slavă nemuritoare în ceruri este ea, cea oarecând pătimitoare şi roabă a Domnului pe pământ.
Doamna Preacurată este prezentată întotdeauna cu capul acoperit cu o năframă, care Îi cade pe umeri, conform cu tradiţia iudaică din acele vremuri. Această năframă sau acoperământ de cap este, de obicei, roşu pentru a simboliza suferinţa şi sfinţenia astfel obţinută. Sub această năframă, hainele Îi sunt albastre, simbolizând umanitatea Maicii Domnului.”
Expozitia poate fi admirată în perioada 2 – 9 decembrie, la Centrul Cultural Reduta.
