Mesaj către dascăli – ,,Investiți dragoste în cei ce înseamnă viitorul”

J.J. Rousseau (1712-1779) adresa acum mai bine de 200 de ani celor care ne formează copiii un apel şi un avertisment devenit celebru: ,,Educatori, învăţaţi să vă cunoaşteţi copiii !”. Marele pedagog francez semnala o carenţă majoră a educaţiei – ignorarea copilului, a aspiraţiilor, a intereselor şi posibilităţilor sale.

Doamna care mi-a fost mie învățătoare la Școala Generală nr 3 Codlea se numea Nan Lucica și avea o vorbă pe care mi-o amintesc cu drag și pentru care o voi prețui toată viața: ,,Copiii pe care îi învăț sunt ca și copiii mei. ”

Ne modelează copiii profesori remarcabili, care își respectă meseria și vocația. Îi asigur de tot respectul meu. Profesorul bun este acela care reușește să atragă elevul către învățătură.

Din păcate în școli există și profilul profesorului zeu, care nu poate coborî până la sufletul copilului, care calcă peste personalitatea acestuia și aruncă povara eșecului școlar pe umerii elevului și ai familiei, provocând adevărate drame cu efecte pe termen lung.

Este început de semestru școlar. Pentru unii elevi e o bucurie, își reîntâlnesc colegii, dascălii preferați. Își reiau activitățile extrașcolare. Nu toți copiii simt la fel. Nu toți se concentrează la fel. La unele materii sunt mai talentați, la altele depun mai mult efort pentru asimilarea de cunoștințe.

Alți elevi se întorc la școală împovărați, cu teamă în suflet de pedeapsa care se va abate iminent asupra lor dacă nu răspund destul de repede sau destul de eficient. Deși încurajați de familie și cu o viață normală în afara școlii, au primit o lecție de viață, prima umilință! Poate nu ne place să recunoaștem, dar umilința se învață, se practică, se cultivă.

Un minunat dascăl m-a învățat la rândul meu această tristă și nemeritată lecție, dar eram pe băncile facultății, la o vârstă la care puteam să analizez și să procesez mai bine ce mi se întâmplă. Este cam devreme pentru un copil de școală primară să fie victimă. Iar învinsul de azi de la școală este învinsul de mâine în viață. De ce să nu ne apărăm copiii? De ce să nu îi creștem cu dragoste, să le luminăm calea cu învățătură?

Iată ce răspunde școala unei mame cu un copil rămas corijent la o materie abia introdusă de un semestru: ,,Părinții sunt de vină pentru eșecul copilului. Veniți și discutați oră de oră cu profesorul. Ruga-ți-vă de el. Nu v-ați ocupat îndeajuns de copil! Este un copil slab.” Revolta părinților, efortul de reabilitare al copilului nu mai contează. I s-a pus o etichetă. Slab. Tradus prin: nu vrem să-i dăm nici o șansă.

Amintesc cauze de ordin pedagogic ale insuccesului școlar:

–         prezentarea într-un mod ilogic şi neatractiv a conţinutului lecţiei;

–         evaluări injuste;

–         tratarea unor copii ca pe ,,paria” clasei;

–         autoritatea excesivă;

–         conlucrarea precară cu familia;

Activitatea de bază a unui copil este învățătura. Familia și școala trebuie să se îngrijească de copil, atât de educarea lui cât și de păstrarea sănătății acestuia. Un copil penalizat de școală și de familie este expus unor trăiri emoționale excesive care au ca rezultat reacții neașteptate ale copilului, scăderea capacității de a învinge dificultățile.

Am fost și noi elevi odată. Poate am avut experiențe de tot felul în școală. Să ne înțelegem copiii și să îi sprijinim, să îi iubim necondiționat și să încercăm să-i creștem într-o notă optimistă. Iar dorința noastră, a părinților, este ca dascălii să coboare mai aproape de noi.

,,Sunt atâţia copii frumoşi şi talentaţi. Împreună să le desfacem cât se poate de mult aripile spre bine şi frumos. Să-i ajutăm să zboare, să-i ajutăm să fie oameni. Să-i sprijinim să privească dincolo de aparenţe, să vadă ce frumos e omul!”, ne declara doamna psiholog Dorina Pop de la Școala Generală nr 3 Codlea.

SURSE:

http://www.suntparinte.ro,

www.didactic.ro (Consiliere și orientare),

http://www.pagini-scolare.ro (Psihopedagogie: Elevul preșcolar și școlar)