Podețele de acces sunt ruginite și zgomotoase, plăcile de tablă nu sunt fixate corespunzător și barele de susținere, respectiv balustrada nu este întreținută. Totul pare dezolant încă de la intrarea în peșteră, acolo unde o bancă pe care ar trebui să îți tragi sufletul este aproape distrusă. După ani în care locul primitor a oferit turiștilor lecții frumoase și cunoaștere, cei care se ocupă de administrare par să fi uitat care este, de fapt, scopul acestui obiectiv turistic.
Mai mult de atât, NU EXISTĂ un regulament al vizitării peșterii, prin care turistului să i se aducă la cunoștință ce are și ce nu are voie să facă. Sigur că ține de educația fiecăruia, de cei 7 ani de acasă cum trebuie să te comporți, însă, atunci când intri într-o peșteră de milione de ani trebuie să știi cum să procedezi.
Până când turistul va citi și cele câteva reguli elementare pe un panou afișat la intrare, iată ce trebuie să știți:
- În peșteră nu se mănâncă și nu se bea!
- Nu strigați, nu țipați și nu urlați! NU faceți zgomot! Este mai interesant să auziți ecolul picăturilor care se preling și cad din formațiunile peșterii, decât să intrați cu boxa cu manele în interior.
- Nu scrijeliți pereții! Acele galerii au așteptat milioane de ani să fie văzute și înțelese, nu interesează pe nimeni numele vreunui vizitator care și-a pus inițialele cu briceagul.
- În peșteră intrați, de fapt, ca într-un sanctuar. Indiferent ce faceți, încercați să nu deranjați locul și în niciun caz nu treceți de locurile delimitate de balustradă!
