Terapii ocupaționale la Spitalul Codlea – Mandala

„Fiecare dintre noi putem fi premianții cu coroniță ai acestei vieți într-un singur fel: dăruind iubire”

Viața noastră este alcătuită din gesturi, banale sau importante. Ne folosim de obiecte sau nu. Trăim împreună cu alte persoane sau nu.
Ne mișcăm într-o manieră atât de automată, încât nu le înțelegem importanța decât atunci când acțiunile noastre, gesturile noastre, devin limitate, întrerupte și puțin contează dacă aceasta se întâmplă din cauza unui deget tăiat, a unei paralizii, a bătrâneții sau pur și simplu din cauza lipsei voinței de acțiune.
De fapt, fiecare etapă a vieții noastre este caracterizată de o serie de activități: unde verbul “A FACE” este important pentru că influențează și îmbogățește creșterea biologică, psihologică și socială. Terapia ocupaționala ia naștere și devine ea însăși un proces care reinstaurează echilibrul individ-activitate, fără a fi influențată de evenimentul patologic, ajutând subiectul să se adapteze la cerințele mediului social, personal și familial, să dobândească stăpânire de sine în diferite sarcini vitale, să-si crească stima față de propria persoană, participând astfel la procesul vieții în modul cel mai semnificativ posibil.

Terapiile ocupaționale reprezintă o grupă specială de psihoterapii care acţionează asupra individului sau a grupului prin mobilizarea activităţii lui, stimulând procesele creatoare care se opun monotoniei sau repetiţiei; ele trezesc interesul bolnavilor şi constituie o formă de comunicare cu un caracter dinamic particular.
Scopul terapiilor ocupaţionale este de a trezi interesul, curajul şi încrederea bolnavilor prin exercitarea regulată, sub control dirijat, a unei activităţi practice, utile, placute, antrenante, care să le trezească interesul, să le ofere destindere, să le dezvolte abilităţile, restabilind pe această cale capacitatea lor de reintegrare familială, socială, şcolar-profesională.
Psihoterapiile ocupaţionale au rolul resocializării bolnavilor. Prin caracterul lor de antrenare dinamică colectivă, atenuează traumatismul legat de internare, mai ales când este vorba de o perioadă mai lungă, facilitează cooperarea bolnavului cu personalul de îngrijire medicală prin acceptarea altor forme de tratament asociate, uşurează şi deschide poarta comunicării.

Am învățat că boala nu este un stigmat, ci o nedreaptă condamnare, pentru că nimeni nu merită să sufere atat de mult; oamenii sunt la fel de buni, copiii la fel de frumoși și inteligenți, fie că sunt sănătoși, fie că nu. Însă ei trebuie să înfrunte o realitate mult mai dură. Văzând o latură atât de întunecată a vieții, am început să-i apreciez mult mai mult pe cei din jurul meu, să fiu recunoscătoare pentru tot ce am și să le arat acestor oameni că au dreptul să zâmbească, să spere, să viseze, să fie fericiți. – Cristina Țirea, psiholog.

Mandala este o unealtă spirituală de echilibrare, obţinută prin desen, cu ajutorul căreia se creează un spaţiu sacru în care se meditează sau se induce o stare de transă. Este un simbol prin intermediul căruia se accesează treptat diferite nivele ale subconştientului, ajungându-se până la a experimenta unimea, forma ultimă prin care se relevă universul. Prin desenarea mandalelor permutam atentia dinspre lumea exteriora inspre interiorul nostru, reusim sa identificam anumite blocaje emotionale si de gandire. Tiparele noastre mentale se reflecta in formele specifice si structurile care se nasc in interiorul cercului.

Emotiile noastre sunt reflectate de culorile folosite. Cuvântul „Mandala” isi are originile in limba sanscrită – o veche limba indiana. Intr-o traducere saracacioasa inseamna „cerc”, insa mandala este mult mai mult decat o simpla forma geometrica. Ea reprezintă TOTUL, şi poate fi văzută drept un model pentru structura organizatorică a vieţii însăşi – o diagramă cosmica care ne aminteşte de relaţia noastră cu infinitatea. Descriind atât realitatea materiala şi imateriala, mandala apare în toate aspectele vieţii: cercurile cereşti pe care le numim pământ, soare, si luna, precum şi cercuri conceptuale de prieteni, familie, şi comunitate. O Mandala este o structura integrata organizata în jurul unui centru unificator. „Viziunea completa a lumii reprezentata de Mandala, de mult timp îmbrăţişată de unele religii de Est, a început acum să apară si în religiile occidentale. Conştientizarea Mandalei are potentialul de a schimba modul în care ne vedem noi înşine, planeta noastră, şi poate chiar scopul nostru propria viaţă „. (Mandala: Calatorie spre centru, de Bailey Cunningham). Deşi sunt specifice religiilor din India, mandalele se regăsesc atât în creştinism cât şi în iudaism, islamism sau la anumite triburi indigene. În zilele noastre cuvântul mandală a devenit un termen generic pentru orice plan, hartă sau model geometric care reprezintă, din perspectiva fiinţei umane, simbolistica întregului univers. Mandalele de Lumină create de Ursula Irrgang ne oferă prin energia lor, armonie pentru corp, psihic şi spirit. Cu ajutorul lor ajungem în propriul nostru centru. Ele ne aduc liniştea interioară. Puterea mandalelor a fost cunoscută deja din timpuri străvechi. în special preoţii tibetani le foloseau pentru vindecări. Mandalele se bazează pe matematica şirului lui Fibonacci. Leonardo Fibonacci, un matematician italian din secolul al 13-lea, cunoscut si sub numele de Leonardo din Pisa, a descoperit că tot ceea ce este viaţă pe această planetă evoluează după o secvenţă prestabilită în formă de spirală.

Această secvenţă, aparent simplă, se desfăşoară astfel: 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, etc. şi se bazează pe Proporţia (Numărul) de Aur, reprezentând în realitate codul cosmic pentru planeta noastră Pământ. Mandalele de Lumină, care au la bază codul Fibonacci, reprezintă, prin formele lor geometrice, limbajul Luminii. Ele sunt emiţătoare şi receptoare de informaţii si, de asemenea ele reprezinta modele, de rezonanta care creaza legatura dintre noi, planurile dimensionale mai inalte si matricea originara. Ele fac apel la memoria noastra si restabilesc planul divin al iubirii si luminii. Fiecare mandală constituie expresia sufletului nostru şi nu ar trebui interpretată niciodată de altcineva. Doar acela care desenează mandala poate înţelege ce informaţii doreşte să aducă sufletul în conştiinţă. Ajunge să vă deschideţi energiilor subtile şi să desenaţi în linişte, sau ascultând o muzică de relaxare. Crearea unui grup mandala este o experienţă unificatoare, în care oamenii se pot exprima în mod individual în cadrul unei structuri unificate. Mandala este folosita în multe tradiţii religioase. Hildegard von Bingen, o călugăriţă creştina din secolul al 12-lea, a creat multe mandale frumoase pentru a-şi exprima viziunile şi credinţele. In America, indienii au creat mandale de nisip. Calendarul circular aztec a fost atat un dispozitiv de masurare a timpului cat şi o expresie religioasa a aztecilor antici. În Asia, simbolul taoist „yin-yang” reprezintă opoziţia, precum şi interdependenţă. Mandale tibetane sunt ilustratii extrem de complicate ale semnificaţiilor religioase, care sunt folosite pentru meditaţie. Atât indienii Navajo cat şi călugării tibetani creaza mandalele din nisip pentru a demonstra efemeritatea vieţii.

În Tibetul antic, ca parte a unei practici spirituale, călugării realizau mandale complicate, cu nisip colorat obtinut din pietre semipretioase zdrobit. Tradiţia continuă si in ziua de azi, călugării călătorind in diferite zone ale lumii pentru a crea mandalele din nisip şi a prezenta cultura din Tibet lumii intregi. Crearea unei mandale in nisip necesită multe ore şi zile. Fiecare Mandala conţine simboluri care trebuie să fie reproduse perfect de fiecare dată când Mandala este creata. Odata Mandala terminata, călugării se aduna intr-o ceremonie plina de culoare, cântând pe tonuri adânci in timp ce matura Mandala lor într-un vas şi-l arunca in apă drept binecuvântare. Această acţiune simbolizează, printre altele, ciclul vieţii. De partea cealalta a planetei, indienii Navajo a realizau, de asemenea, picturi efemere in nisip, folosite în ritualuri spirituale. Un ritual de „pictura in nisip” Navajo poate dura de la cinci la nouă zile şi variază din punct de vedere al dimeniunii de la trei la cincisprezece metri sau chiar mai mult. De la stupa budistă la moscheea musulmana şi catedrala creştina, principiul de structura construita in jurul unui centru este o temă comună în arhitectură. Teepees – ale nativilor americani – sunt forme conice construite în jurul unui pol care reprezintă „Axis Mundi” sau axa lumii. Reprezentand universul în sine, o mandala este atât microcosmos şi macrocosmos, iar noi toţi suntem o parte dintr-un design complicat. Mandala este mai mult decât o imagine văzuta cu ochii noştri, este un instantaneu în timp. Poate fi poate fi folosita ca o metoda de a explora arta, stiinta, religia şi viaţa însăşi. Mandala este o enciclopedie a finitului şi o harta a infinitului. Carl Jung spunea despre mandală ca este „o reprezentare a Sinelui interior” şi considera că atunci când desena o mandală era capabil să-şi descopere anumite dereglări emoţionale, pe care apoi le prelucra pentru a contribui la întregirea propriei personalităţi. Pentru a picta mandale, nu trebuie decat sa fii creativ si sa lasi lumina din tine sa ocupe spatiul de lucru. Este una din cele mai relaxante metode de a picta, de a-ti materializa creativitatea. Este o arta a rabdarii si a iubirii.

Sursa www.facebook.com/TerapiiOcupationaleSpitalCodlea