Odată cu demararea lucrărilor de restaurare a clădirii Vechii Primării situată în centrul istoric, clădire care după 1970 a deservit și medicii din oraș în cadrul policlinicii, am realizat o arhivă foto cu toate încăperile în stadiul actual, arhivă ce va deveni istorie după restaurarea propriu-zisă.
Atenția ne-a fost atrasă în momentul în care am pătruns în lumea subterană cu ziduri groase din cărămidă, respectiv în beciurile clădirii. Acest loc întunecat și rece, străjuit de ușa cu zăvoare, păstrează un aer de mucegai și pânze de păianjen peste care s-a așternut praful timpului.
Pe pământul argilos am descoperit documente medicale, registre și fișe medicale într-o stare avansată de degradare, datând din anii 70-73. Se pare că, înainte de 1950, beciul a functionat ca închisoare a securitatii, pe strada Măgurii existând și o casă a securității între anii 1946-1948. Ulterior, beciurile Vechii Primării au deservit arhiva sanitară a orașului. În anul 1972, această arhivă de documente a fost mutată la Brașov.
Partea din față a beciului este prevăzută cu două ferestre de aerisire, una dintre acestea fiind astupată, iar în partea din spate există alte două guri de aerisire mai mici, care comunică înspre curtea interioară a Bisericii Evanghelice. Ferestruica păstrează și acum lemnul și drugii de fier, realizați probabil de către fierarii acelor timpuri.
Partea locuibilă, parter și etaj, este probabil cunoscută marii majoritați a locuitorilor orașului. La parter au funcționat până de curând două cabinete medicale de pediatrie, iar la etaj chiar și un cabinet stomatologic și de tehnică dentară. De remarcat seiful din fier masiv, care imită un șifonier vechi, cât și sistemul de aerisire mascat de modelul floral din tavan.
Însă podul, arhitectura acestuia este unică. Grinzi mari de lemn masiv cu îmbinare zimțată dintr-un capăt în celălalt, conferă stabilitatea scheletului de bârne ce ridică acoperișul. Pesemne că a fost nevoie de ani de muncă și de priceperea celor mai buni meșteri pentru a realiza o structură care să susțină cele câteva tone de material. Pe acoperiș au existat două formațiuni din piatră masivă sub formă de clopot. Unul dintre acestea poate fi văzut și acum spre latura de sud-vest, cel de pe latura de sud-est fiind distrus, bucăți din acesta aflându-se în pod.
Secretele istoriei (VIDEO)
Scurt istoric
În anul 1724 , pe locul porții de intrare în castel, se începe construcția la clădirea nouă a primăriei care include două închisori. Anterior, ea trebuie să își fi avut sediul în incita cetății. Lucrările se termină în anul 1726. Tot în această perioadă, la începutul lui 1724, în Biserica Evanghelică se renovează galeria și strana membrilor consiliului, ca mai apoi, în 1725, clopotul cel mare, vechi de 295 de ani, să se spargă în timpul slujbei religioase.
După 50 de ani, în anul 1775, clădirea este din nou renovată.
În perioada 1828-1830, clădirea primăriei este extinsă pe ambele laturi, cu cheltuieli în valoare de 30.000 fl. (florini). Cel mai probabil, grinzile și bârnele ce constituie structura podului sunt cele din zilele noastre.
În stânga clădirii a existat o ușă de acces până în anii 30.
(Mulțumim pentru sprijin în realizarea istoricului, comunității sașilor codleni din Germania, în special d-lui Udo Buhn)
Citește și ,,Clopotele Bisericii Evanghelice Fortificate din Codlea”
Astfel de articole as vrea sa vad mai des …
Mda, interesant dar si dezolant. Partea interesanta ar fi podul, prin arhitectura, constructia lui etc. Dezolant este subsolul, stiind ca deasupra lui, timp de decenii, a functionat o policlinica, o institutie sanitara deci! N.B.-cu proxima ocazie, cand mai patrundeti in astfel de incaperi-focare, e bine sa folositi masti si manusi. Oricum, ati fost curajosi. Bravi!
Wow,fascinant!
Imi plac astfel de locuri foarte mult, desi sunt locuri ale suferintei!
Comments are closed.