Începând din această toamnă, vom da curs sugestiilor cititorilor nostri și anume, de a-și exprima punctul de vedere sub formă scrisă legat de problemele urbei noastre, de întâmplări și pățanii sau evenimente nefirești pentru o societate ce se vrea la limita normalității. Zilele acestea am primit o scrisoare de la Alice Năstase, pe care o publicăm.
,,Mă bucur așa de tare de trotuarul făcut de autorități datorită fabricii Dräxlmaier. Că până să vina ei…. nimic. Oricum, ori de cate ori am posibilitatea, fac jogging pe acest trotuar, până la fabrica. Acolo obișnuiesc să fac câteva ture de parcare și apoi fuga acasă. Zic să mă mișc să încerc să trăiesc mai sănătos, cum „ne învață” autoritățile, nu? Ei bine, am zis să dau mai departe asta, nu de alta, dar în Codlea nu prea ai unde să faci mișcare. Așa că, în după-amiaza asta, am plecat cu încă o vecina, cu fiul ei de 6 ani și cu fiul meu cel mic – 5 ani. Ei 3 pe biciclete. Când am ajuns la parcarea fabricii, a iesit un nene cu uniformă și a strigat la noi că nu avem voie. Am întrebat de ce? Răspunsul… ca nu avem voie, că nu ne lasă șefii, că îi taie lui din salariu, că e proprietate privată.. ieftinături din astea comuniste. Am zis, da nu e nici un semn care ne interzice accesul, nu e gard, nu sunt porți, deci nu am încălcat proprietatea nimanui! „Pai sunt camere de luat vederi”, replică nenea, care între timp mi-a mai spus și: „Hai, valea de aici”. I-am sugerat să vorbească politicos și i-am spus că e bine că sunt camere, că așa poate să vadă că nu facem nimic rău sau ilegal. Până la urmă, a întins mâna să ma ia de braț ca să mă împingă. I-am sugerat mai autoritar să nu îndrăznească să pună mâna pe mine. S-a retras dar tot nepoliticos și cu gura mare a rămas. Ei bine, copilașii s-au speriat. Al meu primul. Au început să plânga și să strige, „Vreau acasa, mami. Mi-e frica!”.
Halal alergare, halal relaxare, halal lecție de viață pentru copii, despre a face mișcare într-un loc mai spațios și fără pericole!!! Fără pericole? Chiar oamenii care ar trebui să-i păzească au reușit să îi sperie pe bieții copii. Totul, da până la copil! A dat bir cu fugitii când i-am spus: „Uite domnule ce ai reușit să faci? Ai traumatizat copilul! Te rog frumos să îmi spui numele, să fac eu plângere acum la șefii dumitale!” Nu a vrut, ce credeți? A fugit în camera de gardă. Am bătut la ușă civilizat și am insistat să se legitimeze. Nici vorbă. Am întrebat: „De ce vă e frică? Dacă eu am greșit cu ceva, atunci nu aveți de ce să vă fie frică. Dați-mi vă rog numele, că trebuie să vă legitimați!” Degeaba, nu a vrut!
Am plecat de acolo, fără să mai fac jogging, oricum mi-a tăiat nenea portaru’ chefu. Cel mai trist este însă că am plecat cu doi copii speriați, cărora le va lua mult timp să mai iasă cu bicicleta pe trotuarul cu pricina.
Și uite așa, „mișcați-vă cel puțin 30 de minute pe zi copii…. dar în altă țară!!!”
Alice Nastase
Ai o poveste? O nemulțumire? Ne poți scrie pe adresa redacției.
contact@codlea-info.ro
Alice, cel mai bun caine de paza este … omul! si o sugestie: cand mai vrei sa te plimbi, mai ales cu copilasii, te sfatuiesc sa mergi in Brasov, in Parcul Titulescu sau in parcul de sub Tampa sau in ce parc vrei, ca sunt destule. daca vrei sa alergi o poti face pe pista de la Liceul Sportiv, tot sub Tampa sau pe pista din parcul Tractorul. Brasovul este cu adevarat un oras civilizat. eu asa fac si, crede-ma, merita. nu miroase a Protan, a dejectii de porci, nu vajaie filtre de Rolem, nu risti sa te calce vreun camion si nu se sta cu picioarele pe banci si se mananca seminte. si obiectivele turistice sunt deschise. Iar afirmatia „Codlea este un oraș frumos indiferent de anotimp” cred ca este o ironie. Cel putin.
„proprietate privată.. ieftinături din astea comuniste” – observ ca notiunea de proprietate va este total straina.
Sincer, mai Alice, avea dreptate tov. portar…daca e proprietate n-ai nici un drept sa freci menta de pe talaua altuia….sau tu esti de acord sa vin sa dau si eu vreo doua ture pe la tine prin curte? Sa nu mai aruncam cu pietre in zadar!
povestea ta suna ca si cum te-ai da cateva ture cu bicicleta si prin curtea mea, ca doar nu sunt semne de circulatie care interzic.
Chiar nu putem discerne care este proprietatea publica si care este proprietate privata.
Cat despre „ieftinaturi din astea comuniste”, ce sa-ti zic, ca pe vremea aceea daca erai pe lume in mod cert nu-ti permitea nimeni sa faci ture prin parcarile fabricilor….
Povestea ta este ca si cum te-ai da oricand cateva ture cu bicicleta si prin curtea mea, ca doar nu sunt semne de circulatie care sa interzica acest lucru.
Cat despre „proprietate privată.. ieftinături din astea comuniste”, in perioada mentionata daca erai pe lume, in mod cert nu-ti permitea nimeni sa te dai cu bicicleta prin parcarile fabricilor.
Comments are closed.