Școală românească din Codlea,istoric și moment aniversar al Liceului Teoretic „Ioan Pascu”

0
2.485 vizualizari
views

Nu este cunoscut când a fost înfiinţată prima şcoală în localitate pentru că nu există documente care să prezinte începuturile învăţământului codlean. Prima menţiune documentară a unei şcoli în Codlea datează din anul 1510, când la un recensământ este înregistrat un ”scolasticus”, adică un dascăl. Faptul că a existat şcoală cu mai mult timp înainte este demonstrat de foile matricole  ale Universităţii din Viena, care atestă existenţa unui student pe nume Jakobus de Czidino, în anul 1408. În următorii ani ai secolului al XV-lea, mai mulţi studenţi au urmat cursurile universităţilor din Viena (6 codleni între anii 1408 şi 1429 şi alţi 8 codleni între anii 1454 şi 1493) şi Cracovia (6 studenţi înscrişi, conform matricolelor, între 1462 şi 1518).

În anul 1543 erau în Transilvania 119 şcoli săseşti, printre care şi şcoala din Codlea. În 1556 forul superior şi eclesiastic al Ţării Bârsei îşi propune să construiască şi să întreţină şcoli în comun.

La Codlea mergeau la şcoală, încă din acea vreme, atât băieţii cât şi fetele. Obligaţia generală pentru băieţi şi fete de a frecventa şcoala a fost introdusă la saşii ardeleni  în 1722, de către Sinodul Bisericii Evanghelice. Informaţiile despre şcoala românească din Codlea lipsesc pentru perioada de până la 1795. Saşii codleni şi autorităţile vremii nu erau interesate să consemneze informaţii despre populaţia românescă.

Primul învăţător român menţionat în Codlea este Preda Munteanu, care a predat între anii 1793 şi 1810 în locuinţa proprie. Abia în 1820 s-a construit prima şcoală propriu-zisă lângă biserica ortodoxă. Cursurile se desfăşurau într-o clădire de lemn, bârne şi acoperită cu şindrilă. Construcţia acesteia a durat destul de mult, din 1820 până în 1825 şi era formată din două încăperi, o sală de clasă pentru copii şi o cameră pentru învăţător. Era amplasată în partea de răsărit a bisericii ortodoxe, unde se afla şi magazia de lemne. În perioada construirii acestei clădiri, copiii învăţau într-o casă închiriată.

O clădire nouă, cu două săli de clasă, este ridicată în anul 1871, în locul celei vechi. Această  clădire era construită din cărămidă, cu tavan şi era acoperită cu ţiglă. Legea nouă a învăţământului primar pretindea şcoală şi săli corespunzătoare. Noua şcoală, zidită pe fundaţie de piatră, avea două săli de clasă separate de un mic antreu, în prelungirea acestuia existând o cameră mică, numită bibliotecă, în care se păstrau cărţile, registrele şi aparatele pentru fizică. Aceasta a fost dată în folosinţă în anul 1871 în prezenţa decanului Ioan Meţianu, care a fost numit mai târziu arhiepiscop al Ardealului.

În anul 1883 cele două săli de clasă nu mai erau suficiente pentru cei 240 de elevi. În 1898-1899 a fost înfiinţat al treilea post de învăţător când numărul elevilor crescuse la 320. Postul a fost ocupat de învăţătorul Terente Popovici din Ghimbav. Între 6 august şi 3 noiembrie 1900 a fost ridicată cea de-a treia sală de clasă. Al patrulea post de învăţător a fost aprobat în anul 1920 şi a fost ocupat de învăţătoarea Alexandrina Rădulescu.

dr-anghelescu-inaugurare-scoala-romaneasca

Ajuns director al şcolii în 1921, Ioan Pascu şi-a propus să ridice şcoală nouă, modernă, care să satisfacă nevoile de studiu ale copiilor români. Primele demersuri s-au făcut în 1922 şi de abia în 1924 s-a început studiul pentru ridicarea clădirii. Punerea în aplicare a proiectului a demarat destul de greu deşi avea girul Ministerului Cultelor şi Învăţământului. Ioan Pascu s-a ocupat personal de întocmirea schiţei construcţiei. Piatra de temelie s-a pus în 1928, an în care s-a turnat şi fundaţia. Pentru terminarea construcţiei s-au făcut eforturi foarte mari, dar în 9 ianuarie 1933 s-a făcut recepţia lucrărilor, iar în 1934 a fost inaugurată şcoala în prezenţa ministrului Constantin Angelescu, a oficialităţilor locale şi a locuitorilor  din Codlea. Era o clădire frumoasă, înaltă, cu demisol, parter şi etaj, cu 7 săli de clasă, două cancelarii, ateliere pentru băieţi şi fete, o locuinţă pentru director şi pentru personalul de serviciu, aflată în Parcul cu Soare. În incinta şcolii s-a înfiinţat o cantină unde luau masa gratuit cam 20 de elevi săraci. Pentru că puţini copii dispuneau de condiţii de igienă în familii, în special de băi, la şcoală s-au instalat duşuri.

”Astăzi, când după o muncă încordată de 11 ani, ne-am întrunit să declarăm dată destinaţiei sale această frumoasă şcoală, sufletul meu este pătruns de un sentiment de adâncă recunoştinţă faţă de marea Providenţă divină, care mi-a ajutat să-mi văd unul dintre idealurile vieţii mele realizat. Zic unul dintre idealurile vieţii mele şi exagerez deloc. Din fragedă copilărie comparând şcoala săsească mare, spaţioasă, ordonată din loc, la care umblam, cu şcoala umilă românească, la care umblasem mai înainte, o invidie  nelămurită se născu în mine şi o dorinţă fierbinte se sădii în sufletul meu fraged de a vedea o dată şi o dată şi şcoala noastră românească la acelaşi nivel cu şcoala săsească……Această dorinţă rămase stăpână pe sufletul meu şi după ce trecui în liceu, şi aceasta mă făcu să îmbrăţişez cariera de învăţător, iar după ce îmi luai  diploma mă făcu să mă dedic cu trup şi suflet apostolatului de învăţător în comuna mea natală….în ziua de 1 septembrie 1928 s-a dat în antrepriză manopera construcţiei, iar în ziua de 20 septembrie 1928, în cadrul unei frumoase serbări, se pune piatra fundamentală. Toţi eram atunci plini de însufleţire, plini de entuziasm ori nu ştiam câte greutăţi vom avea de întâmpinat până la terminarea construcţiei începute……….. astfel în decursul anului 1933 şi 1934 puturăm termina şcoala.”( fragmente din discursul rostit de directorul Ioan Pascu în anul 1934 cu ocazia inaugurării Şcolii Române din Codlea).

parcul cu soare

În anul 1924 prin legea şcolară, învăţământul de opt clase a fost înlocuit cu cel de şapte clase, care era generalizat în vechiul Regat român, concomitent cu introducerea limbii române ca limbă de stat la toate şcolile din ţară. Şcoala era obligatorie de la 7 ani împliniţi şi dura 7 ani. Limba oficială era limba română şi nu cea maghiară ca până atunci, iar învăţătorii erau primii care erau nevoiţi să înveţe limba română.

În 1956 şcoala română a fost transformată în şcoală medie cu liceu, având cursuri de zi şi seral. În anul şcolar 1956-1957, Şcoala Medie a avut o secţie de real-uman.

La 1 septembrie 1959 toate şcolile din oraş au fost comasate în una singură numită Liceul Teoretic Codlea, cu trei secţii: română, germană şi maghiară. De la această dată clasele germane nu mai erau  cazate împreună într-o singură clădire.

Clasele I-IV rămân pe Str. Măgurii în ”Şcoala Nouă”, iar clasele V-VIII sunt mutate în clădirea din parc. Corespunzător, unele clase române au fost mutate pe Str. Măgurii. Pentru că numărul elevilor era în creştere, iar spaţiul devenise insuficient, între 1960 şi 1961 se construieşte o nouă clădire, lângă cea veche (din 1934), pentru ciclul gimnazial. În acelaşi an (1961), în curtea vechii clădiri a fost construită o sală de sport. Vechea clădire va adăposti Liceul Teoretic şi apoi Liceul Agro-Industrial (până în 1990), iar între 1970 şi 1971, se vor adăuga atelierele liceului.

În anul şcolar 1961-1962 această şcoală  era frecventată de 1285 de elevi, care făceau parte din 41 de clase, dintre care 322 elevi în 11 clase ale secţiei germane şi 14 elevi la secţia maghiară.

În anul 1965, la 1 septembrie, a fost introdus învăţământul general de 8 clase, precum şi  o secţie germană în cadrul liceului din Codlea.

În anul 1968 a devenit obligatoriu învăţământul general de 10 ani.

În 1969 şcoala medie a fost împărţită în şcoală generală şi liceu.

DSC_0093 (Copy)

În 1970 şcoala codleană  a fost împărţită în 3:  Şcoala  Generală Nr.1, cu o secţie română şi una germană, Şcoala Generală Nr. 2, cu o secţie română şi una maghiară. (secţia maghiară a fost anexată Şcolii Generale Nr.1 în 1980) şi Liceul Teoretic cu clasele IX-XII. În anul 1975 liceul a fost  unificat cu Şcoala Generală Nr.1 formând, până în 1977, Liceul din Codlea cu profil real-uman, cu un număr total de 2150 de elevi în clasele I-XII. În anul 1977, în România toate liceele  teoretice au fost transformate  în licee de specialitate, astfel încât  în oraşul Codlea funcţionau 2 şcoli generale şi două licee industriale. În anul 1980 a fost dată în funcţiune cea de-a treia şcoală generală-Şcoala Generală Nr. 3, în cartierul Măgurii, care s-a desprins  din Şcoala Generală Nr 1.

—

Conducerea Liceului Teoretic Codlea devenit Liceul Teoretic „Ioan Pascu”, are deosebita plăcere de a vă invita să participați la manifestările care vor avea loc în această zi specială:

Vineri, 7 noiembrie

 9:30 – 10:00 – Primirea invitaților
10:00 – 10:30 – Dezvelire placă aniversară, bust Ioan Pascu
10:30 – 11:00 – Slujba de binecuvântare
11:00 – 12:00  – Discursuri oficialități, program artistic,
12:00 – 13:00 – Întâlnire între generații, expoziție școlară

 

Agentie Web | Creare Site Web | Mentenanta Web | Optimizare SEO | Design Grafic