Dacă urmărim cu atenţie limba vorbită de marea masă a vorbitorilor de limbă română, indiferent de vârstă sau categorie socială, vom observa o mulţime de greşeli de pronunţare a unor cuvinte, care la unii s-au înrădăcinat, fie din necunoaştere, fie din uzul vorbirii familiare însuşite şi practicate în comunicarea de zi cu zi.
Cum era de aşteptat, cuvintele în cauză sunt în marea lor majoritate neologisme, dar există printre ele şi termeni din fondul principal lexical românesc, care au tendinţa de a deveni o variantă a formei corecte.
Din această din urmă categorie menţionez pronumele demonstrativ, cu toate formele lui: celălant, ceilanţi, cealantă, celelante, în loc de celălalt, ceilalţi, cealaltă, celelalte; asta, ăsta, ăla, aia, în loc de acesta, aceasta, aceea, aceia, acelea, substantivul jumate în loc de jumătate, prepoziţiile pă în loc de pe, pântru în loc de pentru, dân în loc de din, etc.
În privinţa vocabularului neologic, pronunţarea greşită a unora dintre termenii neologici se datorează unor fenomene lingvistice cum ar fi: etimologia populară, asimilarea, metateza sau pur şi simplu perceperea lor ,,după ureche”.
Voi da mai jos o mică listă cu neologismele însuşite greşit de către unii vorbitori, cu mai puţină pregătire, menţionând alături formele corecte: a tranversa în loc de a traversa, competivitate în loc de competitivitate, repercursiune în loc de repercusiune, frustat în loc de frustrat, colidor în loc de coridor, plancarda în loc de pancarta, inteprindere în loc de întreprindere, sinozită în loc de sinuzită, topogan în loc de tobogan, menangită în loc de meningită, manşalier în loc de marşarier (din fr. marc), relantiu în loc de ralanti, renumeraţie în loc de remuneraţie, munismatică în loc de numismatică, ciconscripţie în loc de circumscripţie, branconier în loc de braconier, a prepune în loc de a propune, stomacologie în loc de stomatologie, penitencial în loc de penitenciar, nopţial în loc de nupţial.
În final vreau să fac o precizare foarte necesară în legătură cu doi termeni medicali, de fapt două boli, amigdalita şi apendicita.
Auzim destul de des spunându-se: ,,mi-am scos amigdalitele” sau ,,mi-am scos apendicita”. Corect este ,,mi-am scos amigdalele”, ,,mi-am scos apendicele”, adică au fost operate acele excrescenţe organice, ci nu bolile produse de ele.
În numărul viitor voi reveni asupra acestui subiect, explicând şi cauzele care duc la apariţia unor erori de exprimare, lărgind aria exemplelor.
Prof. Traian Ionescu
Buna Corina,
Foarte bun demersul. Sper ca articolul sa fie citit de cat mai multe persoane.
Era foarte util daca domnul profesor trata si modul de folosire a lui \"decat\". Este innebunitor sa-l aud mereu in propozitii afirmative.
Multumesc.
cele bune,
Ciprian
IMPRESIONANT!!Fac pariu ca si autoru’ acestui „reportaj” (sau cum aveti chef sa-l numiti) a consultat DEX-ul.
Auzim destul de des spunându-se: ,,mi-am scos amigdalitele” sau ,,mi-am scos apendicita”. Corect este ,,mi-am scos amigdalele”, ,,mi-am scos apendicele”, adică au fost operate acele excrescenţe organice, ci nu bolile produse de ele.
Pai nu stiu care zice ca si-a scos apendicita sau amigdalita TOATE persoanele care au avut „boala/bolile” astea zic „M-am operat de apendicita”.
p.s unele cred ca le-ai scris din burta sincer
Godlike, nu ești realist. Sunt foarte mulți oameni care vorbesc orice numai limba romana nu. Am auzit de foarte multe ori expresia mi-am scos amigdalitele. Doamna profesoară Corina Nica nu cred ca are nevoie sa consulte DEX ul pentru a realiza un articol. Inca un motiv sa cred ca esti pe langa….acest articol nu e un reportaj.
Comments are closed.