Orasul e viu. Freamata. Respira. Pe strazi alearga bunici, parinti, copii, cuprinsi de febra pregatirilor pentru scoala sau gradinita. Fata care vinde flori imi zambeste si ziua pare mai frumoasa. Fara sa ma grabesc merg cu pasi repezi, antrenata in alergatura universala. Copiii isi traiesc din plin ultimele zile de binecuvantata vacanta. Doar o saptamana ii mai desparte de teste, griji, note si teme. La piata e forfota mare. La medici sunt cozi, la farmacie tot asa. In toata urbea e mare harmalaie. Trecem unii pe langa ceilalti pe strazile aglomerate, ne salutam si ne vedem de-ale noastre. Cei mai multi dintre trecatori ma privesc incruntati. Parca toate zilele bune le-au fost inchise intr-un sac si nu mai reusesc sa deosebeasca o zi cu soare de alta cu negura. Probleme ne apasa, uitam sa mai fim frati buni, sa mai fim prieteni. Incepem sa credem ca toti care nu sunt cu noi sunt impotriva noastra.
Unde sa cautam frumusetea clipelor care nu se vor mai intoarce niciodata daca nu lasam sufletele sa se limpezeasca, sa decanteze binele de rau? Haideti sa ne bucuram de ziua de azi! Haideti sa ne privim cu drag si sa alungam neincrederea. Suntem toti parte din aceeasi farama de pamant. Atat de mici si atat de neinsemnati suntem. Luati-va copilasii de mana si incetiniti-va ritmul. Priviti in ochii lor minunati si opriti alergatura zadarnica. Si clipa sa devina ora si ora sa devina zi…
La multi ani, Codlea! La multi ani tuturor codlenilor!
La multi ani, Codlea! Multumim, Corina Nica! Multumim pentru tot sprijinul, pentru optimismul pe care ni-l transmiti, multumim pentru initiativa de a te alatura echipei si iti uram la cat mai multi cititori cu fiecare editorial.
Felicitări pentru articol! Mă regăsesc întocmai printre cele spuse! Avem nevoie de un astfel de optimism. Mult succes tuturor și să faceți treabă bună întreaga echipă!
Comments are closed.