De vorbă cu nea Cîrstea Gheorghe, unul dintre cei mai longevivi vânători din Codlea

0
1.199 vizualizari
views

Am revenit în casa unuia dintre cei mai vechi vânători ai comunității codlene, despre care am scris și în alte rânduri și care de fiecare dată ne încântă cu povești vânătorești de demult. La cei 87 de ani, nea Cîrstea Gheorghe,  fost responsabil al grupei de vânători din Codlea, ne duce în trecut, tocmai în anul 1976.

Scurt episod vânătoresc – Animal necunoscut

“Ne aflam în luna octombrie 1976, luna în care începuse sezonul de vânătoare la misterți, sezon mult așteptat de vânători. După instructajul de dimineață, de către responabilul grupei, cu privire la normele de tehnica securității în folosirea armelor și muniției pentru recoltarea vânatului prin împușcare, a normelor de etică și disciplină vânătorească, se trece apoi la tragerea numerelor (la sorți) din căciulă sau pălărie – organizarea de cele mai multe ori este cheia succesului – această sarcină revine organizatorului sau maistrului de vânătoare, așa cum îi spuneam noi lui nenea Niță Tecușan. Într-adevăr, a fost un bun organizator și un bun cunoscător al parcelelor de pădure unde urma să organizăm vânătoarea și să vânăm. A fost exigent, nu tolera indsciplina, iar cuvântul de ordine era “fără vorbă, aici eu hotărăsc, nimeni nu se amestecă în organizare!”

În acea zi stabilise nea Niță că prima goană să fie făcută în parcela de pădure denumită până în ziua de azi “Păstrăva”, aparținând pe atunci fondului nr 13 Geamăna, care, ulterior, a trecut ca fond de rezervație. După așezarea vânătorilor în standuri de către nea Niță, conform numerelor trase din căciulă, au fost instruiți gonacii (hăitașii), stabilindu-se traseul de bătut, precum și ora când trebuia să înceapă goana.

La ora stabilită a început prima goană în Păstrăva, toți vânătorii așteptau cu emoție, cu puștile înarmate, să iasă mistreții la care făceam vânătoarea și, într-adevăr, nu a trecut mai mult de o jumătate de oră până când…. vier capital, peste 200 kg, își fixează direcția și vine, în pas de front, către proaspătul vânător Boltres Eduardt (Edy), care când îl vede că se apropie, se dă repede după copacul gros din spatele lui, lăsându-l pe capitalul mistreț să treacă liniștit și nevătămat de glonțul care-i era destinat în pușcă. În gând își zice Edy: S-a dus, s-a dus în același pas de front și cu mulțumiri că a scăpat de ceasul rău care putea să-i pună capăt zilelor. După terminarea goanei în Păstrăva, ne-am adunat cu toții la locul stabilit de nea Niță, pentru a vedea rezultatul și, apoi, să fie stabilită a doua goană.

Foarte agitat și supărat nenea Niță, cum nu l-am mai văzut niciodată, se adresează lui Boltres Eduardt (Edy)

– Bine, măi Edy, de ce dracu nu ai tras în mistrețul acela? Ai așteptat să-ți intre în traistă? – întrebare la care Edy răspunde în fața noastră, a vânătorilor prezenți:

– Nenea Niță, te rog să mă ierți. Eu nu am văzut niciodată un astfel de animal sălbatic, atât de mare. Sincer, vă spun, pentru mine, acest mistreț capital a fost un animal necunoscut.

Și de atunci așa i-a rămas numele vânătoresc lui Edy – Animal Necunoscut. Proaspătul vânător de atunci a plecat de mai mulți ani cu familia în Germania, însă mistrețul capital din Păstrăva , necunoscut de el, a rămas o amintire frumoasă și de neuitat. Astfel de episoade frumoase dovedesc dragostea omului față de natură și frumusețile ei, dragostea față de vânat și vânătoare, ele se regăsesc în versurile cântecului popular nemuritor “Pușcă și cureaua lată”.

DSC_0007 (Copy)

Citește și  – Ursul care a pus pe jar o întreagă comunitate –

Agentie Web | Creare Site Web | Mentenanta Web | Optimizare SEO | Design Grafic

LĂSAȚI UN MESAJ