Una dintre ultimele zile cu soare până să cadă zăpada, cu un decembrie friguros, m-a făcut să ies din casă pentru a imortaliza peisajul codlean. Câte o poză pe ici-colo, până în zare.
Coborând în oraş după ce am cutreierat dealurile urbei, mi-a intrat în retina zoom-ului foto o cărută cu tot cu cal şi căruţaş, circulând nestingheriţi pe DN1, semn că în Codlea nu toata lumea şi-a cumpărat maşină. Bucuros, căruţasul se şi mândreşte cu aşa mijloc de transport, căci prea plin de el plesneşte cu biciul spinarea dobitoacei care trage înfingându-şi copitele în asfalt.
Şi întorc obiectivul înspre primărie, mai fac o poză, este totuşi frumoasă clădirea. Dar zoom-ul de 200 al aparatului trădează dubiţa arhiplină care trece prin faţa instituţiei. Fiind duminică, toata lumea se grabeşte, iar mijloacele de transport în comun ale Codlei sunt rare puţin după ora 16:00. Se mai întâmplă, îmi spun. De aceea se şi doarme cel mai probabil în microbuz, că-i prea plin ca să te enervezi văzându-i pe semeni călărindu-te. Dar nu, nu este suficient de plin. Dubiţa frânează aproape de locul în care sunt postat, de unde se mai urcă 4 persoane. Unde or mai încapea??! Poate în sufletul mare al şoferului, care a oprit ştiind că oamenii îngheaţă de frig lângă bordură!? Şi demarează… Trece de semafor şi… nu, nu se poate, opreşte din nou, alte persoane urcă, apoi pleacă poticnindu-se către Braşov. E de bine, vorba unui bun amic.
Scârţâitul de roţi din spatele meu mă readuce la realitate. Cât pe ce să imortalizez un accident. A devenit o practică pentru unii cumpărători ai supermarketului de peste drum să traverseze prin loc nepermis cu cârca de bagaje rupându-le mâinile. În mintea lor, îşi imaginează că zboară peste carosabil, oricum este greu să te deplasezi douăj` de metri mai la dreapta să poţi trece strada pe trecerea de pietoni ca omu` închinat. Dar nu-i bai, poate că pe unii îi închină Dumnezeu după mare mila Sa. 
Da` dacă le-ar mai da şi minte în prag de sărbători, bine ar mai fi.
Este bine, concluzionez, au scăpat teferi de data asta. Oare cât de des îşi fac aprovizionarea. Se apropie Crăciunul cu pasi repezi, iar eu sunt înghetat bocnă. Mai trag o poză şi îmi apare una cu un copchil care trece strada pe culoarea roşie a semaforului. Ce hal de poze cu stângu` în dreptu` mi-au ieşit.. Pe unde i-or umbla parinţii!?
P.S. Pentru curioşi şi lămuriri suplimentare, imaginile din galeria foto vorbesc de la sine.
