Daca in Romania secolului XXI pentru adulti a devenit demodat sa citesti o carte si e “fashion”, chiar daca esti parinte, sa fii pitipoanca ori cocalar, a te juca cu copiii cand vii de la serviciu pare o corvoada. Astfel, parintii ignora sa fie atenti la comportamentul copiilor si sa ii corecteze sau sa-i fereasca pe cat posibil de factori educationali daunatori precum jocurile pe calculator, emisiunile TV cu protagoniste lascive, sau cu limbaj trivial, filmele violente, etc.
O incursiune in lumea jocului copiilor de astazi ne arata ca despre jocuri ca ascunselea, sotron, elastic, tara, tara, vrem ostasi, hotii si vardistii, oina, 7 pietre, multi nici nu au auzit ori nu vor sa auda. Fotbalul pare a fi singurul care supravietuieste, inca.
Nu prea realizam cat de mult sunt afectati copiii de jocurile copilariei. Viata ne poate arata ca desi s-a adaptat, firesc, la noile realitati, jocul copiilor este o problema cat se poate de serioasa. Adesea, jurnalele de stiri ne amintesc insa ca trebuie sa ne obisnuim: copiii din “generatia Pepsi” stiu foarte bine sa se joace la calculator, sa injure ca la usa cortului, sa fumeze, sa fie perversi, sa bea alcool, sa chiuleasca de la ore, sa se uite la filme cu tenta agresiva si pornografica, sa bata profesorii la scoala, sa ceara parintilor masina, bani si bijuterii, cosmetice, fuste scurte, tatuaje.
„Tara, tara, vrem ostasi? Pai ce, ala e joc? Am auzit ceva, de pe vremea lui tataie…”
„Tara, tara, vrem ostasi? E de strategie? Unde l-ai downloadat? Aaaa, pai ce, ala e joc? Am auzit ceva, de pe vremea lui tataie… ha, ha, ha…” Acesta este un posibil raspuns, incasat de orice curios care intreaba copiii despre jocul inca viu in urma cu vreo 15 ani.
Pare ca jocurile copilariei noastre au fost demult uitate, la fel cum au ramas ascunse in cotloanele trecutului abacul, betisoarele de socotit si plastilina. Generatia Pepsi a evoluat cu PC-ul pe masa, cu rolele in picioare si castile MP3-ului in urechi. Evolutia a devenit banalitate in ochii copiilor nostri, pentru care Internetul nu mai are secrete, iar accesul la informatie este o caracteristica a cotidianului.
E trist, dar devine din ce in ce mai adevarat bancul, deja rasuflat- „Cum se joaca de-a v-ati ascunselea copiii din ziua de azi? Se pun pe invisible si unul ii cauta in lista”.
Jocurile „organizate„, unde trebuie respectate anumite reguli, gen lapte gros, sotron sau “elastic” sunt din ce in ce mai rare sau lipsesc cu desavarsire din pauzele scolare. Eventual mai taie o ora doua din program, pentru a da fuga la un Counter strike si, bineinteles, la a nu se mai dezlipi din fata pc-ului!
Generatia de aur, dom’le! Fara cuvinte!
[…] Adio lapte gros, dam un Counter strike? Sun Dec 12, 2010 16:31 pm Daca in Romania secolului XXI pentru adulti a devenit demodat sa citesti o carte si e “fashion”, chiar daca esti parinte, sa fii pitipoanca ori cocalar, a te juca cu copiii cand vii de la serviciu pare o corvoada. Astfel, parintii ignora sa fie atenti la comportamentul copiilor si sa ii corecteze sau sa-i fereasca […] […]
La capitolul Counter Strike te voi contrazice. Nu este un joc dedicat „generatiei actuale”, a copilor din ziua de azi. Dupa cum stiu cei apropiati, sunt Administratorul uneia dintre cele mai cunoscute comunitati din tara si iti pot spune ca avem jucatori ce cu usurinta trec peste varsta de 30, 40 si chiar 44 de ani. Pentru cei ce nu cunosc ori inteleg acest joc, va ramane mereu „unul stupid si neinteles”. Insa pentru ceilalti, este un joc numai bun pentru a-ti imbunatatii calitatile de tactician, lider si chiar coechipier. Acest joc, jucat la standarde normale, este un joc de echipa, un joc in care mintea pusa la contributie domina. Vei ramane uimita cate ore sunt necesare pentru a pune la punct niste tactici ce trebuie respectate cu exactitate. In acelasi timp, este o modalitate buna pentru socializare. Si nu se opreste numai aici. Cu putina ambitie si talent, un jucator poate ajunge destul de repede pe culmile succesului. Si voi da doar doua exemple. Emil Pathric William Christensen a.k.a. „Heaton” este considerat ca fiind unul mai buni jucatori de Counter-Strike din lume. In 2001, impreuna cu echipa sa, castiga „Cyberathlete Professional League” (CPL), devenind unul din fondatorii celei mai de succes echipe din istoria jocurilor electronice, „SK Sweden”.
Al doilea jucator ar fi Spawn, la fel de valoros si cu un trecut plin de reusite, care impreuna cu Heaton au ajutat firma Benq, cu care au si colaborat multi ani, la realizarea unui numar de „gageturi” destinate jocurilor.
Asadar, nu judecati acest joc pana nu va documentati cu atentie in privinta lui. Nu este un simplu „pac, pac” si asta va vor spune multitudinea de jucatori, echipe si antrenorii acestora, chiar si organizatorii marilor competitii Counter Strike. Si veti fi mirati sa vedeti ce firme sponsorizeaza aceste jocuri si intreceri „sportive”.
Problema nu este internetul, pentru ca aici gasim o sursa infinita de informatie si educatie. Problema sunt parintii ce nu se implica si care prefera sa cumpere un PC copiilor, in loc sa ii educe. Nu pc-ul, mp3-ul sau jocurile ne strica, ci nepasarea. Sa ne uitam putin la occident. Ei practic s-au educat in acest mod si uite ca o duc nemaipomenit de bine. Noi insa, romanii, nu am stiut niciodata sa folosim aceste lucruri pentru a ne cultiva. Ne multumim cu un cont de hi5, unul de facebook, un messenger unde sa ne „asl pls-uim” si cu asta basta. NU! PC-ul nu ne strica copilaria…indiferenta si dezinteresul o fac!
Mi-as permite sa te contrazic, G.K., nu pentru ca mi-ai amintit cat de impatimit este fiul meu la cei 13 ani, ci pentru ca invata foarte bine si are timp si de pc. Ideea nu este sa ii cumpar socotitoare copilului sau calculator dupa majorat, ci sa ii invatam sa isi stabileasca prioritatile.
G.K., imi permit a te contrazice. Din motive personale nu o voi face cum as face-o de fel, insa te intreb pe tine, ca tot te-ai axat pe Counter Strike, desi ideea editorialului era putin alta…Daca tot e un joc asa ,,minunat” atunci de ce pe forumurile de domeniu te doare capul de cata dovada de analfabetism vezi? Pac, pac poate face oricine, insa putini o fac si cu cap, nu doar de dragul de a o face. Sa nu uitam un caz recent, cand chiar tu erai intrebat cu nonsalanta daca luna a XII-a inseamna decembrie…Ma abtin sa-mi amintesc cata dovada de cunoastere a limbii romane stiu acei copii. Spuneai de dezinteresul copiilor si comparai cu Occidentul? Aminteste-ti ca acei parinti, in incercarea de a-i oferi conditii mai bune copilului lor, trebuie sa mai si munceasca. Add memoire, traim in Romania. Iar programele de lucru din tara noastra nu prea iti acorda si timpul necesar de a te mai ocupa asa cum ar trebui de copii. Si cu un singur salariu cine se mai descurca? I se ia pc copilului, pentru ca acesta va cere, vazand la toti. Pentru ca nu mai traim in epoca de piatra. Insa de aici pana la a sta toata ziua cu nasul in el e distanta. Copiii de astazi nu mai stiu ce inseamna jocurile in colectivitate, in aer liber. Decat daca astea le ,,gasesc” in mediul virtual. Copii de 12-13 ani patimiti de messenger, de Counter Strike, de chat-uri…Vai si amar de lumea in care traim!
Comments are closed.