A nins liniștit. Primii fulgi au început să cadă pe-nserat, la fel de timid ca în urmă cu două săptămâni. Doi fulgi și s-a oprit atunci. În tot acest timp visam să scriu cât de frumos s-a asternut zăpada peste Codlea. Aiurea… Au mai căzut câțiva fulgi și iarăși s-a oprit. Ceva nu e bine, aud femeile în vârstă șușotind la colțu` bisericii.
-Suntem păcătoși, maică! – spune o bătrânică.
Chiar așa, nici n-apucăm slujba de duminică, e devreme, începe la 10, e cam cu noaptea-n cap și oricum duminica a făcută să te odihnești. Să meargă cine are chef!
-Dar să ninga-n puuunga mea odată! … Băi, asta-i iarnă?? Ce-i vrăjeala asta de zăpadă, băi tată? – aud un tânăr bătătorind cu bocancii stratul subțire de zăpadă. Serios, mă-ntreb și eu, ce-ar fi să ne cerem dreptul la zăpadă? Ce, e greu să faci o revoluție? Oricum comemorăm, nu? Să aibă și tineretul ăsta nou revoluțiunea lor.
– Care ești cu tupeu` ăsta, frate, de nu ne dai dreptu` să avem și noi zăpada noastră (pe persoană fizică)? Auu! Gaborii mai lipseau, aștia se roagă să vină zăpadă multă ca să le crească vânzările la petardele și pocnitorile date la colțu` străzii. Dar și asa sunt perseverenți, îți acostează odrasla în drum către școală și dacă nu are bani să plătească materialele pirotehnice, le dă gratis până a doua zi, când, dacă nu vine elevul cu banii… i-a rupt capu`. Așa, de sanchi, de marfă băgată pe gât cu japca.
N-are rost…. Casă, dulce casă…
-Taaaa-taaa! A niiins!
Da, știu, de-afară vin…
– Nuu, pe Google a nins, scrie acolo pe calculator la tine. ( …?!?.. )
– Te iubesc, tati! Vine Crciunul!
Vine, vine.. Măcar de-ar ninge un pic..
