Zilele de toamnă au regăsit-o uitată în cascada timpului iubirii, țâșnind vie, asemeni stropilor de apă în căutarea buzelor însetate de șoapte nerostite.
O toamnă ce avea să-i imortalizeze culoare frunzei pe obrajii netezi și împletiri de gând în surâsu-i zglobiu. Dorită, împlinind destine, s-a aciuat smerită în căușul palmelor amurgului, oglindind frumosul în priviri diafane ale cărei trăiri să le simți prin toți porii. Un anotimp în fiecare zi.
