Discutam cu o femeie tare dragă mie.. Printre altele, vorbind despre cât de frumoasă este relația de început dintre doi oameni care se iubesc. El o curtează, îi aduce flori, îi zâmbește șăgalnic, îi mângaie obrazul și este atent la fiecare detaliu. Pe măsura ce povestea, îi savuram sclipirea din ochi, de parcă în privirea ei se adunaseră laolaltă toate acele amintiri ce umplu de bucurie inima unei femei.
După care, a coborât privirea, iar licarul i-a dispărut brusc spunând: „Știi ce este ciudat, iar voi, bărbații, nici nu realizați asta? Că alergați după aleasa inimii pentru a face din ea o femeie banală când vă căsătoriți”.
De ce transformăm aleasa inimii în femeia banală? Unde greșim?
Asta se intampla pentru ca pe zi ce trece intervin alte lucruri ()printre care si rutina, si persoana care este langa tine ramane acolo. Doar ca… ramanand acolo devine banala si nu iti dai seama cat de importanta este decat atunci cand nu o mai ai. Daca esti suficient de inteligent ii arati din cand in cand cat de importanta este pentru tine. Daca nu, poate mai ai sansa sa ii arati cat de importanta era de fapt dupa ce ai pierdut-o 🙂
Mare adevar graiesti. Tocmai din aceleasi motive, anul acesta am programat o scurta vacanta impreuna cu sotul meu. Suntem impreuna de 16 ani. Doar noi doi, fara copii, doar 4 zile in care sa ne bucuram de un sport de iarna, jocuri organizate de o echipa cu experienta si discutii despre rolul sotiei si al sotului. Minunat, abia astept sa mergem. Va recomand sa apreciati persoana care este langa voi, asa cum vreti sa fiti la randul vostru apreciat. Usor de spus….
Comments are closed.