Prind rădăcini codlene

Am venit în Codlea în urmă cu 12 ani din frumoasa Sighisoară, după cinci ani de Cluj si doi de Brasov… Iubeam drumul spre Codlea si îmi plăcea orasul aflat la poalele Măgurii… Am auzit discutii despre „venetici” si despre codlenii împământeniti… Într-un timp, simteam că suntem doar niste trecători pe stradă, niste cetăteni anonimi. Apoi…am înteles că începem să existăm pentru oamenii de aici, că…undeva… în constiinta citadină rămâne, măcar pentru câteva minute, ore, zile, luni sau chiar ani, ceea ce facem. Treptat, am pierdut din libertate, dar am câstigat în noua identitate. Nu m-am simtit niciodată „venetic”, nu am fost niciodată „băstinas”… Asta a început să devină o problemă. Ne-am cumpărat un apartament, apoi ne-am construit o casă. Totusi…nu mă simteam de aici… Chiar mă întrebam: „unde ne-or fi rădăcinile?” În Sighisoara s-au schimbat multe… Copiii au crescut, tinerii de ieri sunt adulti… Pe multi dintre ei nu-i mai recunosc. Ne întâlnim pe stradă si ne zâmbim încurcat, că nu mai stim de unde să ne luăm…

Mă gândeam la pomii replantati… Nu întotdeauna ei fac rădăcini în noul sol… Sunt unii care se usucă, altii care se prind imediat, iar altii îsi dezvoltă rădăcinile în timp. Eu cred că fac parte din ultima categorie. Anul acesta, mai mult decât oricând, simt rădăcina hrănindu-mă din solul mănos al Codlei. Am înteles asta în seara dedicată colindelor. Asociatia Pro Codlea a organizat un concert de colide. Îmi părea că va fi ceva asemănător serbărilor scolare, cu vânzoleală în sală si cu profesori venind să-si vadă elevii. A fost si asa, dar a trecut si dincolo de asta. Diverse coruri, unele mai pitoresti decât altele… Pentru câteva minute, am avut senzatia unui orăsel american, apoi am rămas cu sentimentul că fac parte dintr-o comunitate frumoasă. Cel mai mult m-a impresionat împreună-colindul corurilor. E semnul Crăciunului si mesajul acestui minunat oras. Crăciunul e pentru toti. Iisus s-a născut pentru fiecare dintre noi. Asta am simtit în Casa de Cultură a municipiului Codlea. E darul Asociatiei Pro Codlea si l-am primit cu drag. Acum nu pot să nu dau si eu rod pe acest tărâm.