Facebook, spațiul dintre două frontiere… O galaxie de suflete licărind praf de stele.. Te zăresc din nou, fărâmă a aceleiași constelații Cassiopeeice și gândurile năvălesc buluc, prea multe pentru tastatura mică a telefonului. Atât de multe, cu aceeași nerăbdare toate, încât.. mi-e cu neputință să aleg. Pe care să ți-l creionez primul? Toate sunt la fel de frumoase, fiecare având un cu totul alt eu, însă acelasi, căutând într-un final răspunsul..
Și cum? Cum s-aleg dintre ele? Astea-s nebune de minunate ce sunt! Se păruiesc și-mping din coate să fie pe cel dintâi loc, acolo, de parcă poarta raiului sufletului tău s-ar deschide prin ochii tăi limpezi.. Le cuprind mănunchi c-un oftat cât pentru o viață și le cern printre degete. Tu, prea frumos. Tu, atât de plăpând.. Tu, senin. La fel următoarele, mult prea! Cum să le iubesc mai puțin? Strâmb din năsuc, cu podul palmei turtesc vârful mototolind mâncarimi imaginare, îmi umplu plămânii cu ciripitul amețitelor din copacu’ de vis-a-vis.. Și tac. Facebook..
Mi-am amintit de berzele din vârful hornului casei altei primăveri. Cât de grațios se curtau plescăind mărunt din cioc, cu capetele pe spate. Parc-aș fi ascultat toaca la slujba de Duminică. Nu-i păcatul păcătosului să iubeasca aerul respirat? De tine, de gânduri nebune ce-așteapta chicotind, de flori de măr din gradini ..și raiul tău a mea osândă, cuib de berze unei noi primăveri în spațiul gol și mut în care șirul rândurilor își așteaptă tic-tac-ul..
